Laurențiu-Ștefan SZEMKOVICS
La Arhivele Naționale Istorice Centrale (Matrice sigilare, nr. 11495 și 11496) se află două tipare sigilare care, în perioada 1919-1921, au aparținut Judecătoriei de ocol Cehu Silvaniei, județul Sălaj. Ele au formă rotundă, cu diametrele de 37 și 36 mm, au fost confecționate din alamă și gravate în excizie. În emblema lor figurează, cu mici diferențieri, stema României de la 1872 (promulgată prin Legea pentru modificarea armelor țării, publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. 57 din 11/23 martie 1872, p. 337), cu modificările operate (prin uz și nu printr-o lege) după ridicarea României la rangul de regat în anul 1881.
Stema: scut de tip rusesc de la 1850, cu marginea de sus convexă, colţurile superioare retezate, concavităţi pe flancuri, talpa în acoladă, sfertuit, având în cartierul 1, acvila cruciată, în 2, capul de bour cu stea între coarne, în 3, un leu, cu labele anterioare orientate spre flancul dextru, în 4, doi delfini afrontaţi, cu cozile ridicate. Peste tot, armele familiei de Hohenzollern: un scut, sfertuit, având în cartierele 1 şi 4 argint (reprezentat convențional prin suprafață liberă), în 2 şi 3 negru (culoare reprezentată convențional prin linii orizontale suprapuse de linii verticale). Scutul, timbrat de o coroană închisă, terminată cu glob crucifer şi aşezat pe două arabescuri acolate, are ca suporţi doi lei rampanți, afrontaţi, cu cozile ridicate la spate, care îl susţin cu labele anterioare de marginea de sus și de flancuri; sub scut, deviza scrisă pe o eșarfă concavă, cu litere majuscule: NIHIL SINE DEO (NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU). Compoziția este inclusă într-un pavilion prins, în partea de sus, sub o coroană închisă, terminată cu glob crucifer. De partea de jos a pavilionului este acolată crucea Ordinului „Steaua României” instituit de regele Carol I la 10 mai 1877. În exergă, mărginită de un cerc liniar la interior și de altele două la exterior, cu mici diferențieri la forma și dimensiunile literelor, legenda: + ROMÂNIA + JUDECĂTORIA DE OCOL CE(h)UL SILVANIEI.
Articol apărut în revista Caiete Silvane
