Dascăli de altădată: Profesorul Victor Pop, personalitate marcantă a Sălajului interbelic

În galeria dascălilor de seamă pe care i-a avut Sălajul, la loc de cinste, se înscrie și Victor Pop. Absolvent de teologie și litere, a îndrumat zeci de de generații de elevi ai Liceului „Simion Bărnuțiu” din Șimleu Silvaniei spre cunoaștere și adevăr. S-a implicat și în viața cetății, fiind ales deputat de Sălaj, în legislatura 1926-1927, și în cea de primar al orașului Șimleu.
Victor Traian Pop s-a născut la 10 noiembrie 1890 în localitatea Socond, județul Satu Mare. Era fiul lui Iosif Pop, notar cercual, și al Corneliei, născută Bura, ambii de religie greco-catolică. Nași de botez i-a avut pe Nagy Acos, care îndeplinea funcția de pretor, și soția sa, Adelina Fodor, ambii de religie reformată. Preot de botez a fost Andrei Lazin, paroh în Soconzel, iar pe moașă o chema Iulia Engel.
A absolvit cursurile primare în Satu Mare, la 29 iunie 1901, după care s-a înscris la Liceul român unit „Samuil Vulcan” din Beiuș. La prestigiosul liceu românesc de băieți din Beiuș, al doilea liceu românesc după școlile Blajului, înființat de vrednicul episcop Samuil Vulcan, l-a avut director pe Ioan Buteanu, până în anul 1907, când acesta a fost numit canonic al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, iar în perioada 1907-1910 pe Vasile Dumbravă. Printre colegii săi, deveniți preoți, profesori, medici, avocați sau ingineri, s-au numărat Teodor Neș, viitor director al liceului din Beiuș și personalitate marcantă a Bihorului interbelic și Laurențiu Sima, preot-profesor, colegul său de la liceul din Șimleu.
După absolvirea liceului, între 1910-1914, Victor Pop a urmat cursurile Academiei de Teologie din Oradea, obținând licența la 29 iunie 1914.
În acel an începe prima mare conflagrație mondială, iar Victor Pop a fost mobilizat pe front, în Muntenegru, ca preot militar, la 16 martie 1916. A participat la luptele de pe diferite fronturi și a fost lăsat la vatră la 18 noiembrie 1918, ajungând la gradul de căpitan al armatei austro-ungare.
Aflat, probabil, într-o permisie, la data de 12 august 1916 s-a căsătorit cu Valeria Vaida, fiica lui Teodor Vaida și Regina Simon, născută în Bănișor la 7 august 1899. Nunta a avut loc în Bănișor, iar martori au fost Laurențiu Sima și Bela Sabou.
În data de 12 iunie 1917, în timp ce se găsea pe unul din fronturile de luptă austro-ungare, soția sa a dat naștere primului copil, o fetiță pe care au botezat-o Lucia. Din păcate, ea a decedat la vârsta de numai 16 ani, la 1 iulie 1933.
După Marea Unire, la 1 octombrie 1919 se deschideau porțile primului liceu românesc din Sălaj, susținut „prin devotamentul și iubirea de neam a profesorilor și prin via dorință a elevilor de a căpăta cultura în graiul strămoșesc”. Ca patron spiritual al liceului a fost ales ilustrul nostru înaintaș sălăjean, Simion Bărnuțiu, ideologul Revoluției de la 1848 din Transilvania.
O problemă importantă cu care s-a confruntat liceul la începuturile funcționării sale a fost cea a lipsei cadrelor didactice. În luna iulie 1919 a fost numit ca director dr. Ioan Ossian, preot și profesor definitiv de limba latină și istorie. În luna septembrie au fost numiți ca profesori practicanți Victor Pop și Emil Molnar, iar în luna octombrie a fost numit ca profesor suplinitor Ioan Codrea. Cu acordul Resortului (ministerului) de Culte din cadrul Consiliului Dirigent, la 1 noiembrie 1919, Ioan Ossian i-a angajat ca profesori auxiliari pe Laurențiu Sima, Sabin Molnar și Mărioara Gheție, iar Consistoriul greco-catolic din Gherla l-a numit în postul de catehet pe capelanul Romul Erdelyi, începând cu data de 1 noiembrie 1919. În decembrie, resortul îl trimite pe Eugen Iacobescu, dar la sfârșitul lunii îl cheamă înapoi. În sfârșit, în luna aprilie 1920, ministerul de la București îl trimite la liceul din Șimleu Silvaniei pe profesorul Tănase Pușcă. Deși profesorii au venit treptat-treptat, iar cursurile au început în luna octombrie, aceasta „n-a produs nici o scădere în predarea materiilor de învățământ”.
Încadrat ca profesor suplinitor, Victor Pop a absolvit Cursul de profesori secundari organizat de către Consiliul Dirigent la Universitatea din Cluj, la 11 septembrie 1919, iar în primul an școlar a avut o catedră de 17 ore pe săptămână. A predat Română, Latină, Geografie și Caligrafie. A preluat, ca diriginte, clasa a V-a, formată din elevii cei mai mari, având în vedere faptul că liceul a funcționat la început doar cu cinci clase. De asemenea, a îndeplinit funcția de secretar al conferințelor profesionale. A desfășurat și o activitate extrașcolară deosebită, susținând mai multe conferințe în cadrul seratelor literare.
Aceeași activitate extrașcolară a avut-o și în anul școlar 1920-1921, când a susținut o serie de conferințe, printre care amintim „Despre școala ca factor educativ” și „Despre bolșevism”. De asemenea, a ținut cursuri serale de limba română pentru oficianții maghiari.
La fel ca studenții sălăjeni, grupați în cadrul societății culturale „Sălăjeana”, care organizau turnee de propagandă culturală în satele sălăjene, corpul profesoral de la liceul din Șimleu era „pe deplin convins” că și școala românească numai așa își îndeplinea rolul său educațional, „dacă lumina apărută între zidurile ei își revărsa razele binefăcătoare și asupra păturei care este baza statului nostru, adecă asupra țărănimii, luminându-o și aprinzând în ea de o parte dragostea conștientă față de tot ce e românesc, nimicind de altă parte efectele propagandei clandestine a vrăjmașilor noștri în rândurile țăranilor noștri”. În acest context, la ședința corpului profesoral din 21 aprilie 1921, directorul liceului, Ioan Ossian a hotărât să întreprindă cu elevii liceului turnee de propagandă culturală în satele sălăjene, în cadrul cărora să fie organizate o serie de festivități școlare, care constau din conferințe cu subiect practic sau național-istoric, recitări de poezii, dansuri, piese de teatru patriotice. Populația satelor urma să fie anunțată din timp asupra datei când va avea loc evenimentul cultural. În anul școlar 1920-1921 au fost organizate turnee culturale în localitățile Giurtelecu Șimleului, Supur, Bocșa, Marca și Tășnad. În cadrul lor, Victor Pop, alături de Ioan Ossian și Tănase Pușcă, a susținut o serie de conferințe culturale. De asemenea, a fost prezent la șezătoarea culturală organizată în Șimleu cu ocazia aniversării Unirii Principatelor, în cadrul căreia a rostit discursul festiv legat de evenimentul istoric aniversat.
În data de 24 septembrie 1921, cu ocazia adunării despărțământului șimleuan al „Astrei”, Victor Pop a ținut o conferință „interesantă și foarte temeinică despre marele erou al Ardealului și a românismului – Avram Iancu”.
Corpul profesoral și elevii liceului au continuat turneele de propagandă în satele românești, prin descinderea în localitățile Almaș (lângă Balc), Hidig (Măieriște) și Santău. Astfel, în data de 21 mai 1922, profesorii și elevii s-au deplasat în localitatea Hidig, organizând un program artistic deosebit, la fel ca în celelalte localități amintite. Conferențiar la Hidig a fost profesorul Victor Pop, care a vorbit despre „Industria casnică”, „arătând poporului modalitățile după care se poate desvolta industria casnică”.
Alături de profesorii Ioan Ossian și Ioan Oprea, Victor Pop a continuat, în lunile martie-mai 1922, să țină cursuri serale de limba română. Funcționarii au fost împărțiți în trei grupuri și fiecare grup a avut șase ore de curs pe săptămână”.
În anul școlar 1921-1922, Victor Pop a avut o catedră de 22 ore pe săptămână și a predat Româna, Latina și Istoria, fiind, totodată, diriginte la clasa a VII-a. De asemenea, a fost desemnat în funcția de președinte al societății de lectură „Vasile Alecsandri”, care era alcătuită din elevii claselor IV-VII (încă nu aveau clasa a VIII-a). Coordonați de profesorul Victor Pop, membrii societății culturale au desfășurat „o bogată activitate, dând dovadă și de un progres, față de anii trecuți”.
De la înființarea liceului și până în anul 1923, Comitetul școlar al liceului a purtat numele de Eforia școlară, iar profesorul Victor Pop îndeplinea funcția de secretar.
Încă din primul an de funcționare, liceul și internatul au avut un sprijin real în Comitetul școlar, ai cărui membri „și-au depus tot interesul, spre a nu suferi acei, ce mâni vor fi cetățeni luminați ai țării noastre”. La sfârșitul primului an școlar, directorul liceului și corpul profesoral aduceau mulțumiri celor care au făcut parte din Eforia școlară, precum și tuturor intelectualilor din localitate, „cari au manifestat interes față de școala noastră”.
În urma ordinului primit de la Ministerul Instrucțiunii Publice, direcțiunea liceului a făcut un apel către părinții elevilor, pentru a participa la o adunare generală, cu scopul de a alege comitetul școlar. Adunarea a avut loc la 22 ianuarie 1923, dar s-a constatat, cu surprindere, că nu mulți dintre părinți au dat curs apelului, deși li s-a explicat rolul pe care îl avea comitetul în desfășurarea procesului de învățământ. Ea a fost prezidată de către directorul liceului, dr. Ioan Ossian, care le-a explicat că statul nu se mai obliga decât cu plătirea personalului didactic. Astfel, părinții și societatea trebuiau să se îngrijească de localurile de școală și internate, de înzestrare și buna lor funcționare. Totuși, spune el, va interveni și statul din când în când, dar numai sub formă de ajutor.
Comitetele școlare funcționau în vechiul Regat în urma unui Decret din 1919, iar acum Ministerul Instrucțiunii a luat decizia ca ele să fie înființate și în Ardeal.
După ce părinții prezenți s-au constituit în adunare generală, s-a trecut la alegerea comitetului. Din comitet făceau parte, de drept, directorul liceului, doi profesori aleși de către cadrele didactice și patru membri din rândul părinților. Tănase Pușcă și Ioan Rinea au fost aleși ca membri din rândul cadrelor didactice. Se procedează, apoi, la alegerea celor patru membri, fiind aleși, cu unanimitate următorii: dr. Alexandru Aciu, senator, directorul băncii „Silvania”; Constantin Teodorescu, directorul filialei Băncii Naționale din Șimleu; Ioan Taloș, preot în Giurtelec; Teodor Pop, agricultor, Bădăcin. În comisia de cenzori au fost aleși următorii: Victor Pop, din partea profesorilor; Victor Boțan, învățător, din partea adunării generale. Urma ca un al treilea membru să fie desemnat de către minister. Adunarea a hotărât ca fiecare membru al adunării generale să plătească o cotizație lunară de 5 lei, care se încasa de două ori pe an. Președinte al comitetului a fost ales Ioan Ossian, iar secretar profesorul Tănase Pușcă. S-a hotărât ca întrunirea comitetului să aibă loc cel puțin o dată pe lună, iar bugetul pentru anul școlar care urma și pentru internat să fie prezentat adunării generale într-o ședință extraordinară.
La 1 octombrie 1923, corpul profesoral și elevii liceului șimleuan au comemorat cei 50 de ani de la moartea marelui luptător național Avram Iancu. Cu această ocazie, Victor Pop a susținut o conferință „bine desvoltată”. Tot la început de an școlar, în data de 8 octombrie, societatea de lectură „Vasile Alecsandri” a avut ședința anuală de constituire, conducerea ei fiind încredințată profesorului Victor Pop.
Un alt eveniment comemorativ organizat în fiecare an era cel dedicat patronului spiritual, Simion Bărnuțiu. În anul 1923, la 26 mai, după parastasul oficiat în biserica greco-catolică din Șimleu, la care au asistat toți elevii și profesorii, în sala festivă a liceului, profesorul Victor Pop a ținut o cuvântare documentată despre viața și activitatea marelui înaintaș pașoptist.
Din punct de vedere al pregătirii profesionale, Victor Pop și-a continuat studiile superioare, iar la 18 septembrie 1922 a fost licențiat în Litere, tot la Universitatea din Cluj. În data de 18 martie 1923 a trecut cu brio și examenul de specialitate, din următoarele materii: Limba și literatura română; Limba și literatura latină; Pedagogie și Filosofie. Comisia de examinare l-a avut ca președinte pe Nicolae Drăgan, membrii Marin Ștefănescu și I. Paul, reputați profesori universitari clujeni. În urma acestui examen și a împuternicirii date de Secretariatul general al Instrucțiunii Publice din Cluj, la 23 martie 1923, comisia declară pe Victor Pop calificat să „propună” Limba română și latina în școlile secundare cu limba de predare română.
În anul școlar 1922/1923 a avut o catedră de 25 ore pe săptămână și a predat Română (15 ore), Latină (3 ore) și Matematică (3 ore). În acel an școlar a absolvit și prima promoție a liceului, respectiv clasa a VIII-a, la care profesorul Victor Pop a fost diriginte.
Începând cu data de 23 martie 1923, în urma examenului amintit mai sus, a fost avansat ca profesor titular provizoriu, iar în anul școlar următor a avut o catedră de 23 ore/săptămână. A predat Română, Latină, Filosofie și Istorie. De asemenea, a fost desemnat ca diriginte la clasa I de liceu, care avea cel mai numeros efectiv de elevi, respectiv 60 elevi.
Colegul său, profesorul dr. Emil Lobonțiu, ajuns deputat de Sălaj în urma alegerilor parlamentare din martie 1922, înființează ziarul „Plugarul”, care apare la Șimleu Silvaniei, începând cu data de 3 mai 1923. Începând cu nr. 7 din 1 martie 1924 gazeta devine „organ cultural și de cooperație”, proprietar fiind Federala „Sălajul” din Șimleu Silvaniei, asociație care îl avea ca membru fondator și președinte pe Victor Pop. Tot el a înființat mai multe bănci poporale și cooperatiste, precum și Cooperativa Regională „Grâul de Sălaj”26. În acest context, Victor Pop își asumă și funcția de redactor-responsabil al gazetei „Plugarul”, care apare la Șimleu până la începutul anului 1925.
În data de 1 decembrie 1924, liceul a serbat, cu fastul cuvenit, Unirea Transilvaniei cu România, iar conferința oficială a fost susținută de profesorul Victor Pop, „într-o vorbire bine dezvoltată”. Ea a fost urmată de un bogat program artistic, care a „delectat publicul numeros român și străin care a luat parte”. Tot în anul 1924, în familia lui Victor Pop are loc un eveniment deosebit, prin nașterea fiului Mircea, la 25 februarie.
Pe lângă activitatea de la catedră și cea culturală-extra-școlară, profesorul Victor Pop s-a implicat activ și pe tărâm politic, în cadrul Partidului Poporului.
În primăvara anului 1926 se sfârșea guvernarea liberală, iar regele Ferdinand I l-a desemnat cu formarea noului guvern pe generalul Alexandru Averescu, președintele Partidului Poporului. Conform uzanțelor epocii, noul prim-ministru a anunțat data alegerilor parlamentare. Pentru Camera Deputaților a fost fixată data de 25 mai 1926, 28 mai la Senat şi 10 iunie la cea de senatori ai consiliilor comunale şi judeţene. Pentru judeţul Sălaj au fost depuse cinci liste de candidaţi. În afară de Blocul Naţional-Ţărănesc au mai depus liste următoarele partide: averescan, liberal, cuzist şi socialist. Pe lista averescană, adică acea a Partidului Poporului, care era partid de guvernământ, candidau la Cameră: Constantin Bucşan, subsecretar de stat la Interne, cumnatul lui Octavian Goga; Eugen Savu, avocat Cluj, nepotul lui Vasile Goldiş; Victor Pop, profesor la Liceul „Simion Bărnuțiu” din Șimleu; baronul Josika Ioan, mare proprietar; Ioan Coste, preot greco-catolic în Someș Uileac şi Pompei Ţolca, profesor la Școala Normală de Învățători din Zalău. La Senat, candidau protopopul ortodox Remus Roşca, Domahidy Elemer, mare proprietar în Domăneşti (lângă Carei) și avocatul Mihai Pop.
Partidul Poporului se baza pe imensa popularitate câștigată pe front de către generalul Averescu, a cărui personalitate a fost mitizată după război: „După cum viteazul general Averescu a știut în timp de războiu să apere steagul și hotarele țării, tot astfel va ști astăzi să conducă treburile ei și să se îngrijească de bunăstarea plugarilor, căci plugarii formează temelia țării și către ei trebue să se îndrepte grija părintească a tuturora”. Chiar și semnul electoral avea legătură cu președintele său: steaua, „care poartă steaua generalului Averescu”, spuneau sloganurile electorale.
La nivelul judeţului Sălaj, învingătoare a ieşit lista Blocului Naţional-Ţărănesc. Din totalul de 52.946 de voturi, el a obţinut 25.622, ceea ce reprezenta 48,39%. Ea a fost urmată de lista partidului de guvernământ, Partidul Poporului cu 22.829 voturi, ceea ce reprezenta 43,12%. PNL a obţinut în Sălaj doar 797 voturi, adică 1,51% din numărul total de voturi. Înaintea PNL s-a situat LANC care a obţinut 1056 de voturi, adică 1,99%. Cu toate acestea, Blocul Naţional-Ţărănesc (BNŢ) a obţinut doar un singur mandat de deputat, iar partidul de guvernământ, prin prima electorală, pe celelalte cinci.
Din partea Partidului Poporului au fost desemnaţi ca deputaţi următorii: Eugen Savu, Victor Pop, baronul Josika din Tihău, preotul Ioan Costea şi Pompei Ţolca, profesor în Zalău. Constantin Bucșan a optat pentru alt județ. La Senat a ieşit învingătoare lista partidului de guvernământ şi au preluat mandatele protopopul Remus Roşca şi Domahidy Elemer.
Profesorul Victor Pop a reprezentat cu cinste Sălajul în Parlamentul României. Din păcate, peste numai un an, guvernul Averescu a fost demis, fiind alcătuit un guvern de Uniune Națională, condus de Barbu Știrbei, care a organizat noi alegeri parlamentare, iar profesorul Victor Pop nu a mai intrat în Parlament.
În acest context, în anul școlar 1926/1927, profesorul Victor Pop a beneficiat de concediu parlamentar, fiind suplinit la catedra de Limba română de Gheorghe Vasilescu, judecător ajutor la Judecătoria mixtă din Șimleu Silvaniei, care a predat și cursurile de Drept, Instrucția civică și Economia politică. De asemenea, conducerea societății de lectură „Vasile Alecsandri”, coordonată de Victor Pop, a fost preluată de profesorul Ioan Oprea.
Reîntors la catedră, după experiența parlamentară, Victor Pop continuă munca de dascăl, cu și mai mare intensitate, având în vedere că o parte dintre colegii săi erau în concedii, fiind numiți în funcții politice: Ioan Ossian în funcția de prefect al județului Sălaj, iar Emil Lobonțiu în funcția de prefect al județului Bihor.
În acest context, împreună cu ceilalți colegi, a continuat să organizeze procesul de învățământ, dar și o serie de serbări școlare, precum era și Ziua Eroilor, sărbătorită în fiecare an. Astfel, la 24 mai 1928, a avut loc „o impozantă solemnitate” organizată la monumentul eroilor din Șimleu. Cu această ocazie, profesorul Victor Pop a conferențiat din partea liceului, iar profesorul Ioan Oprea din cea de secretar al despărțământului șimleuan al Astrei.
Observăm că se reduce și catedra profesorilor, ea fiind stabilită la 15 ore pe săptămână. Victor Pop a predat în acel an școlar Română, Latină și Dirigenție, în total 17 ore/săptămână.
Ziua de 1 decembrie a fost serbată cu fastul cuvenit și în anul 1929, iar despre însemnătatea istorică a evenimentului a conferențiat profesorul Victor Pop.
Cel mai important eveniment din istoria liceului l-a constituit dezvelirea bustului patronului spiritual, Simion Bărnuțiu, care a avut loc în data de 7 septembrie 1930, în prezența a peste 12.000 de persoane. La eveniment a participat și o numeroasă delegație ministerială, în frunte cu Iuliu Maniu, prim-ministru al României și strănepotul lui Simion Bărnuțiu.
În anul școlar 1931/1932 societatea de lectură „Vasile Alecsandri” a elevilor de la liceu își reia activitatea, după o scurtă întrerupere în urma morții profesorului Ioan Oprea, sub conducerea profesorului Victor Pop, în calitate de președinte de onoare. Tot în acel an școlar, în ziua de 27 mai 1932, liceul a fost inspectat de către I. Ionescu Bujor, inspector general, în urma căreia profesorul Victor Pop a fost „definitivat” în învățământ. De asemenea, a participat și organizat serbări școlare, precum cea din 24 ianuarie 1932, când s-a aniversat Unirea Principatelor Române, prin dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Cu această ocazie, profesorul Victor Pop a susținut o conferință, în cadrul căreia a evidențiat importanța evenimentului istoric pentru poporul român.
În anii care au urmat, profesorul Victor Pop a continuat să desfășoare aceeași prodigioasă activitate școlară și extrașcolară. A continuat să coordoneze activitatea societății de lectură „Vasile Alecsandri”, a predat Româna și Latina, a fost diriginte și a organizat numeroase serbări culturale, în cadrul cărora a luat cuvântul. De exemplu, la 1 decembrie 1933, în cadrul serbării Unirii Transilvaniei cu România, sau la 12 mai 1934, când se organizează un eveniment cultural inedit – Ziua Cărții. A susținut o serie de conferințe în cadrul Ligii antirevizioniste și în cadrul Astrei. De asemenea, în cadrul nou-înființatei organizații „Străjeria” a susținut numeroase conferințe cu subiecte religioase, morale și patriotice, fiind desemnat, tot la două luni, o săptămână, ajutor de comandant de stol străjeresc.
După teribila pierdere din anul 1933, când fiica sa, Lucia a trecut la cele veșnice, la 11 aprilie 1935, soția sa dă naștere unei fetițe, pe care au botezat-o Lya.
O altă funcție importantă și onorantă, în același timp, pe care a îndeplinit-o profesorul Victor Pop a fost cea de primar al orașului Șimleu Silvaniei. Din „Cartea de aur a județului Sălaj” nu reiese în mod clar când l-a înlocuit în funcție pe bunul său prieten și coleg, dr. Emil Lobonțiu, care a fost ales deputat și vicepreședinte al Camerei Deputaților. Ca ajutor de primar, în perioada 1934-1937 găsim tot un profesor de la liceul șimleuan, Paul Sabin40. Presupunem că Victor Pop a fost înlocuit din funcția de primar după data de 10 februarie 1938, dată la care regele Carol al II-lea instaurează un regim personal autoritar, iar în fruntea județelor, orașelor și satelor a numit militari de carieră sau rezerviști.
La 1 septembrie 1939 izbucnea cea de a doua conflagrație mondială, iar la 30 august 1940, în urma Dictatului de la Viena, Ardealul a fost cedat Ungariei horthyste. În acest context, marea majoritate a cadrelor didactice de la Liceul „Simion Bărnuțiu” din Șimleu Silvaniei, în frunte cu directorul său, Ioan Ossian, s-au refugiat sau au fost expulzați în România.
Profesorul Victor Pop a fost chemat de către episcop să predea la Școala Normală Română Unită din Oradea. Aici a funcționat ca profesor titular definitiv cu patru gradații la catedra de limba română, numit prin ordinul nr. 3211 din 3 octombrie 1940. În această calitate, în perioada ocupației horthyste a predat limba română și limba maghiară, impusă și în școli de către noile autorități de ocupație41.
În toamna anului 1944 s-a întors la Șimleu, reocupându-și catedra de la Liceul „Simion Bărnuțiu”. I s-a încredințat soarta liceului, fiind numit în funcția de director. Martor la evenimente, tânărul profesor de muzică, Marius Cuteanu, relatează situația dezastruoasă în care se găsea localul liceului și eforturile făcute de către Victor Pop și de șimleuani pentru a face posibilă reînceperea cursurilor: „Ca om al școlii, profesorului Pop Victor i se încredințează soarta fostului Liceu «Simion Bărnuțiu». L-am însoțit când a întreprins primele cercetări în localul școlii, care, de mai multe luni, devenise spital militar. La instalarea spitalului, tot ce era inutil pentru noua destinație a localului, a fost evacuat. Mobilierul școlii, dulapuri, bănci din clase etc., toate au fost aruncate în magazia din dosul școlii sau grămadă în curtea școlii.
În sălile de clasă, în laboratoare, în sala (fostă) festivă era o mizerie de nedescris. Cârpe murdare, foste bandaje, paie pe jos, cearceafuri și resturi murdare, gunoi ce poate rămâne după un spital militar evacuat în primă. Era înfiorător să vezi în ce hal de degradare ajunsese mândra școală a Sălajului – Liceul «Simion Bărnuțiu», din inventarul căruia am găsit aruncate peste tot, în curtea școlii, în fundul grădinii și chiar pe malul Crasnei, piese valoroase din muzeul de științele naturii, din laboratoare etc.
În fața unei asemenea situații, am apelat imediat la tineretul de la Corul bisericii greco-catolice pe care-l înființasem în 1942.
Acești tineri băieți și fete, cu prieteni, cu rude și cu mulți alți români de bine au trecut imediat la curățenia generală. Au venit de acasă cu mături, măturoaie, lopeți și au purces la cea mai mare «muncă patriotică» ce am văzut-o vreodată, muncă născută de cea mai sfântă dragoste pentru școala românească pe care toți doreau s-o vadă cât mai curând, redeschisă.
Tinerele de la Corul Bisericii și mai multe gospodine, mai ales de pe Ulița Românească, spălau și ștergeau geamuri, mobilier, bănci, cu hărnicie, așa că la începutul lui noiembrie aspectul școlii se apropia de normal”.
La sfârșitul lunii octombrie, după ce armata română eliberează „ultima brazdă de pământ românesc”, Victor Pop a convocat și prezidat o ședință a corpului profesoral al „reînviatei mândre școli a Sălajului”.
În urma acestui Consiliu pedagogic, la începutul lunii noiembrie, încă înainte de a apărea circulara noului prefect al județului Sălaj, dr. Augustin Pintea, liceul din Șimleu și-a redeschis porțile pentru elevi, cu toate că vremurile erau încă tulburi.
În anii care au urmat, Victor Pop a reușit să readucă liceul șimleuan la nivelul celui de dinainte de război, fiind ajutat de către colegii săi, mai vechi sau mai noi. El, personal, „era un om deosebit, foarte calculat, echilibrat” și a fost „extrem de util școlii în acele vremuri mai grele” de după război43.
A venit, însă, anul 1948 și „celebra” reformă a învățământului, după model sovietic. În acest context, prestigiosul liceu din Șimleu Silvaniei a fost desființat, iar cadrele didactice „epurate”, adică date afară din învățământ, cum s-a întâmplat și cu Victor Pop. Martor la evenimente, fostul elev al liceului, Ioan Pop, devenit ulterior primar al Șimleului, ne relata cum directorul Victor Pop a fost înlocuit cu un muncitor. Își aducea aminte că în vara anului 1948, când a mers să-și ridice adeverința pentru terminarea celor patru clase de liceu, pentru a se înscrie la școala din Carei, se produsese naționalizarea, iar la conducerea liceului fusese instalat un muncitor, care nu știa unde sunt matricolele. În cele din urmă este trimis de către secretarul Vasile Șchiopu, demis și el, la directorul Victor Pop pentru a afla unde sunt actele respective. Iată cum descrie Ioan Pop evenimentul tragic în care a fost înlocuită întreaga elită interbelică și trimisă la Canal sau în pușcării, unde și-au găsit sfârșitul marea majoritate, fiind și la o vârstă înaintată: „M-am prezentat, – Să trăiți!, Bună ziua/ – Ce vrei mă! (l-a întrebat muncitorul-director – n.n.)/ – O adeverință că am terminat patru clase aici/ – Păi io, zice, nu știu că numai de două zîle îs director. Treaba dumitale, m-am gândit, și îl chem pe secretaru, dl Șchiopu. Zice secretaru: – Păi mi-a luat cheile! Pe mine m-o destituit. Io nu mai îs nimic aice, zice. – No, da, zice, mergeți la domnu director Pop, afară …, acolo în spate unde-i păduricea asta cum mergi spre Nușfalău, unde-i Matu. Acolo, în partea sudică era pământul lui Pop Victor, acesta care era director dă liceu și avea vie acolo, câteva hectare de vie, meri, peri, livadă pusă la punct și avea o casă cu două camere și jos pivnița unde avea vinul. Zice: – Te duci acolo că-l găsești acolo pe domnu director. No bun, – Că s-o naționalizat. Asta era după data de 11 iunie, 13-14, cam așa. Zice: – Acolo i-a lăsat, da nu știu dacă îl lasă și acolo, zice Șchiopu, secretaru. Io mă iau și mă duc și ajung acolo. Doi jandarmi erau în fața casei acolo, el într-un cearșaf își împacheta ceva lucruri: – Să trăiți domnu director/ – Nu mai sunt director, Pop … Mă știa. – Nu mai sunt director/ – Păi domnule director/ – Nu mai sunt director mă/ – Matricolele noastre unde sunt ?/ – Măi, matricolele voastre sunt jos la demisol, în partea din fund, acolo-s pă partea dreaptă/ – Bine, domnule director/ – Nu mai sunt domnu director, zice. Nu vezi că ăștia … io acum mă împachetez. Plângea nevastă-sa, cu fata cea mare și m-am întors înapoi, am găsit matricolele …”.
Din păcate, din cercetările pe care le-am efectuat până în prezent, nu cunoaștem cum a sfârșit profesorul Victor Pop. Cert este că el s-a stins într-un nemeritat anonimat, la fel ca întreaga elită interbelică, după ce o viață întreagă a îndrumat spre cunoaștere și adevăr zeci de generații de elevi.

Autori: Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag

(Articol publicat în revista Caiete Silvane)

Leave a Comment