Cercetători de la Muzeul Judeţean vor să scoată la lumină noi obiective turistice la Complexul Arheologic “Porolissum”

Doi cercetători ştiinţifici de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă (MJIA) Zalău, Ioan Bejinariu şi Dan Băcueţ, vor demara începând cu luna august un amplu proiect de identificare şi completare a potenţialului arheologic al rezervaţiei ”Porolissum” Moigrad – Complexul Arheologic Porolissum. În proiect este implicat şi Institutul de Arheologie Sistemică de pe lângă Universitatea “1 Decembrie” din Alba Iulia, care urmează să aducă pe meleaguri sălăjene studenţi străini – dornici să acumuleze experienţă pe şantierele arheologice din România.

Proiectul cuprinde ample lucrări, în zona precizată, prin care cei doi arheologi doresc să cerceteze şi apoi să introducă în circuitul turistic şi alte vestigii importante aflate în aria Complexului Arheologic de la “Porolissum”. Este vorba despre vestigii aflate în zona localităţii Jac. Cele două obiective pe care cercetătorii de la muzeu vor să le facă cunoscute publicului sunt în zona Dealului ”Cămin”: o incintă fortificată sau o fortificaţie din pământ, precum şi câteva chilii săpate în masivul calcaros. ”Toţi cei care se duc la Porolissum ştiu de Castrul Roman, însă în fond există două castre romane, două aşezări, un oraş şi o aşezare de rang rural, un fel de sat. Există cimitire foarte multe, cariere de piatră, obiective din alte perioade, ca de exemplu Măgura. Complexul Arheologic are o suprafaţă care poate să depăşească 500 de hectare, cât se estimează actualmente că ar fi suprafaţa Complexului Arheologic ”Porolissum”.  Multe vestigii sunt în zona împădurită, cum este cazul celor ce urmează să facă obiectul cercetărilor viitoare. Cele două obiective sunt practic una lângă alta”, a precizat Ioan Bejinariu.

 Incinta fortificată din Dealul ”Cămnin”

Cercetătorul Bejinariu spune că fiecare din cei care au dominat acea zonă aveau tendinţa de a-şi impune controlul bazându-se pe unele fortificaţii care trebuia să servească drept mijloc de presiune asupra celor care circulau în zona actualului complex. “Întotdeauna, din preistorie până în timpurile moderne, comerţul s-a realizat pe văile unor râuri şi atunci toate caravanele, toţi negustorii care treceau pe acolo trebuiau să plătească un fel de vamă, tribut. În cazul nostru primul dintre obiective, fortificaţia de pământ din Dealul Cămnin, care însumează câteva hectare ca şi suprafaţă a mai fost sondată în anii 1958 şi 1994, însă fără rezultate concludente. Adică, ce s-a săpat a fost foarte puţin şi nu s-au găsit argumente foarte clare care să ateste perioada. Prin acest proiect, noi vrem să epuizăm toată gama de material argheologic, de informaţii pe baza cărora să putem spune – clar – din ce perioadă este această fortificaţie”, a adăugat Ioan Bejinariu.

Cercetătătorul povesteşte că regretatul său profesor Mircea Rusu a făcut o cercetare în zona cu pricina, la fortificaţia din pământ din dealul Cămnin, însă cercetarea, nefinalizată, nu a certificat cărei perioade aparţine construcţia. “Regretatul meu profesor, Mircea Rusu, era în perioada în care se încerca, era foarte la modă studierea predilectă a perioadei de formare a statelor feudale româneşti;  el a considerat că cetatea respectivă, datorită planimetriei – pentru că avea o anumită formă, ar data din perioada formaţiunilor politice prestatale, aşa zisele voievodate ale lui Gelu şi Menumorut. Aşa a şi rămas pentru că în zonă erau şi descoperiri întâmplătoare, din perioada imediat următoare, dar nu avea argumente clare. Ulterior în anul 1994, cel care a făcut, la fel, un sondaj, de mică amploare, un coleg clujean, nu a găsit nici el dovezi concludente graţie cărora să dateze fortificaţia. Poate un motiv a fost şi lipsa fondurilor. Nu ai găsit în tranşeul acesta, faci altul mai încolo, te mai duci… Până la urmă totul depinde şi de noroc, dar depinde şi de inspiraţia pe care o ai ca şi arheolog de teren, ca să-ţi orientezi cercetarea în anumite zone (…). Fortificaţia este destul de departe de castru, vreo trei kilometri prin pădure. Noi ar trebui să găsim în urma acestor săpături, dovezi concrete, pe baza cărora să putem preciza cărei perioade îi aparţine cetatea”, a spus cercetătorul de la MJIA Zalău.

În opinia acestuia, materialele arheologice care s-au găsit la săpătura din anul 1994, realizate de un arheolog clujean, sunt mult mai vechi. ”La Porolissum a fost un centru de putere din prima jumătate a mileniului I, înainte de Hristos, înainte de apariţia dacilor, din perioada tracică. Ne aşteptăm şi practic ar trebui să existe o astfel de fortificaţie, deoarece în zona Moigradului se cunosc până acum cinci-şase tezaure de bronz preistorice. Ele trebuie să fie legate de o fortificaţie. Genul acesta de fortificaţii, cum este şi cea din Dealul „Cămnin” au mai fost cercetate în zona Sălajului. În Şimleu, la Marca, la Derşida, şi ca planimetrie sunt asemănătoare. Impresia noastră este că această fortificaţie este reşedinţa centrului de putere care domina sau controla accesul prin Valea Ortelecului”, a adăugat Ioan Bejinariu.

 Chiliile din Dealul” Cămnin”

Un alt obiectiv al proiectului iniţiat de Ioan Bejinariu şi Dan Băcueţ este un amplasament din zona de sub fortificaţia menţionată, pe deal, unde în perioada romană a funcţionat o carieră de calcar. Aici, în contextul cercetărilor din anul 1958, realizate tot de profesorul Mircea Rusu, au fost identificate nişte grote săpate în masivul de gresie, care, se pare, au servit drept locuinţe – chilii – unor pustnici. Cercetătorul Bejinariu susţine că este posibil ca aceste chilii să dateze din secolul XI –XII, datorită argumentelor regretatului Mircea Rusu, argumente care din păcate sunt destul de puţine. “Practic după săptăturile din anul 1958 alte investigaţii în zonă nu au mai fost, la chiliile respective. De atunci şi până acum aceste chilii nu mai pot fi vizitate pentru că intrarea lor, fiind mai jos de fortificaţie, a fost colmatată de alunecări de teren, părbuşiri de copaci, material lemnos. Într-o primă fază, încercăm să le curăţăm şi este posibil ca acestea, iniţial să fi servit drept adăposturi pentru sclavii care lucrau la cariera de piatră”, spune cercetătorul.

În prezent, la una dintre chilii, ”Pemniţa Monului”, se vede cum este priciul (pat rudimentar), uşa şi găurile de la balamale. Chiliile respective aveau uşi din lemn, iar iniţiatorii proiectului, care va începe în luna august, susţin că imediat după degajarea intrării, se va încerca coborârea nivelului actual până la nivelul din perioada în care au fost amenajate, la nivelul original ”de călcare”. “Încercăm să identificăm şi alte obiective din zona Porolissum Moigrad, care  vor fi incluse într-un viitor circuit. Aici, e greu ca într-o singură zi să vizitezi tot ca ceea ce este în zona Porolissumului. Dorinţa noastră este ca aceste obiective să fie incluse într-un circuit turistic care, cu siguranţă, va atrage publicul”, a conchis cercetătorul ştiinţific Ioan Bejinariu.

Proiectul care vizează cercetarea, completarea  şi scoaterea ”la lumină” a celor două obiective se va desfăşura pe tot parcursul lunii august.

Alte articole

Leave a Comment