Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la Zalău, la cofetăria Carpați unde savuram mereu câte o prăjitură, la mama care ne striga să venim repede în casă să facem baie pentru că ”se ia apa”, la cinematografele ”Scala” și ”Libertatea” unde ne duceam mereu la film, la orele de școală de după-amiază… Doamne, ce mulți mai eram! Nu mai aveam loc în școli și eram nevoiți să facem cursuri după ora 12.00. Când mă gândesc la farmecul copilăriei, deși nu aveam atâtea,…
Mai mult...”Amintiri despre Zalău”
