Casele din Valcău de Jos în care timpul s-a oprit

Sunt albastre, frumoase și sunt de pe vremea când omul era Om, iar cuvântul dat valora mai mult decât o semnătură pe contract. Am revenit în căsuțele „mnerăite” ale familiei Sabău din Valcău de Jos.

Povestea lor este lungă. Familia Sabău iubește tradiția, frumosul și vrea cu orice preț să împărtășească aceste valori cu oamenii dornici să redescopere o lume aproape uitată. Florin Sabău și Felicia Sabău sunt sufletul acestor case.

Îi cunosc de ani buni, sunt niște oameni deosebiți, iar cea care mi-a deschis din nou poarta spre inima lor a fost Flavia, una dintre fetele familiei. Am ajuns în curtea minunatei gospodării cu căsuțe albastre, într-o după-amiază friguroasă de ianuarie, iar Flore a „Rusoii” m-a poftit „înlontru”.

În fitieu ardea focul, în ler erau hiribe (cartofi), pe fitieu era finjia cu ghin hiert, de grindă erau agățate o dărabă de clisă și o dărabă de cărnaț.

Paturi gătate și lompa cu fotoghin

Paturi și perini gătate cu fețe înflorate, acoperite cu țol de lână, canceul pentru ghin și cel pentru apă sfințită, șuștarul, merele, masa plină cu bunătăți, dar mai ales omenia acestor oameni m-au impresionat și mi-au adus aminte de copilăria în casa bunicilor mei de la Plesca și Lupoaia. Florin mi-a reamintit că aceste case (sunt mai multe în ogradă) sunt vechi, foarte vechi, iar el, datorită priceperii sale, le-a salvat, le-a reconstruit. I-am sugerat să le includă într-un circuit turistic, să primească turiști, să-I cazeze. A zâmbit și mi-a spus că nu pentru bani a salvat aceste case, ci pe inima lui și a familiei sale.

Milica Rusoii și pospanul din fereastră

Nana Milica Rusoii este mama lui Florin. M-a așteptat lângă sobă, așezată pe un scăunel din lemn. Am rugat-o să-mi povestească. A zâmbit. Și-a amintit de vremurile apuse, de copilăria sa. Au fost mulți copii la părinți. Și-a amintit că nu a avut niciodată brad pe vremea când era copilă și că în loc de brad a împodobit o crenguță de pospan (un arbust cu frunze verzi pe tot parcursul anului). Mi-a mai spus că a avut o copilărie fericită în pofida greutăților. Atunci, oamenii știau să se bucure de mult mai puțin, de simplitate. Acum, crede Milica, oamenii nu îl mai au pe Dumnezeu aproape, iar asta îi face tot mai răi. În căsuță a fost cald, foarte cald.

E genul de căsuță răcoroasă vara și călduroasă iarna. Într-o astfel de căsuță trăiau multe suflete. Desigur, familia Sabău locuiește într-o casă modernă, dar această gospodărie cu căsuțele albastre este ceva ce bucură inima privitorului și îl face să uite pentru o clipă de agitația de zi cu zi, de praful din oraș, de telefon, de vânzoleală și de facebook. Dacă aveți drum la Valcău de Jos, intrați în căsuțele albastre ale familiei Sabău.