Parfumul din vitrină

Deși nimeni pe lumea asta nu poate spune cu exactitate unde s-a născut comerțul, noi putem spune cu certitudine că la Zalău în mod sigur nu s-a întâmplat asta. Nu doar că nu s-a născut aici, dar nici n-a evoluat de-a lungul sutelor de ani, dovadă fiind zecile de magazine care vând produse vai de capul lor și au, de asemenea, pe la tejghele, lucrători care nu au nici cea mai vagă idee ce înseamnă negustoritul și respectul față de client. Un magazinaș cochet de fel, dar cu pretenții de butic de lux, situat pe bulevard, plus vânzătoarele aferente – care dau ochii peste cap dacă primesc vreo întrebare – mi-au picat zilele trecute sub priviri. Am căscat gura surprins de un lucru aparent banal, în fața unei vitrine în care am zărit, printre pantofi și haine despre care n-aș vrea să spun acum cum le cataloghez, două cutii de parfum, proveniență Franța, originale, – brand foarte cunoscut – așezate semeț sub razele solare. Raze cu efect seră, firește, ca să fie tragedia completă. Lăsând la o parte faptul că în Zalău tragi cu tunul și nu găsești un magazin specializat în parfumerie de calitate, cele câteva magazine care mai vând câte un parfum, două, vând în unele cazuri marfă “nașpa” și nu oferă nici reduceri pentru produsele deteriorate. Am intrat doar cu intenția pacifistă de a-i atrage atenția doamnei vânzător cu privire la faptul că a ține un parfum în vitrina magazinului, fie el și în cutie, reprezintă nu doar o mostră de necunoaștere comercială, ci și o batjocură față de viitorul client care va cumpăra fără să știe un parfum distrus în totalitate. Există, desigur, vitrine dotate corespunzător cu geam anti termic ori ferite de razele solare, dar, de regulă, în vitrinele stradale, mai ales în cele  mângâiate de razele solare, sunt așezate sticle ce conțin un lichid neutru, nicidecum parfum. Evident deja emitem pretenții referindu-ne la Zalău, voiam să subliniez doar regula corectă în materie. Întâmplarea face să mă pricep cât de cât la acest domeniu, citind de-a lungul anilor suficient de multe cărți legate de acest subiect, cât să nu vorbesc prostii ori să dau sugestii greșite – lucrări de chimie și arta parfumeriei, istoriile marilor case și chiar istoria fiecărui parfum iconic, parfumieri celebri din secolele trecute, designeri și sticlari care și-au dedicat întreaga creație acestor case etc. Am și un pic de experiență “pe viu”, ca să nu vorbesc doar din cărți, pentru că dețin peste o sută de parfumuri – unele vechi de 40-50 de ani și aflate încă în stare perfectă, fiecare cu povestea, istoria și compoziția lui, toate fascinante. Nu le țin la păstrat ci le folosesc pe cele mai multe dintre ele, așa că nu e vorba despre o colecție pe care o țin “în vitrină” la propriu ori la figurat. Revenind la subiect, m-am gândit să-i fac femeii un bine și să-i explic de ce un parfum ținut în căldură nu mai e bun de nimic ba mai mult decât atât fiind sub riscul de a-i oferi pielii purtătorului niște afecțiuni de toată frumusețea. În timp ce așteptam sosirea vânzătoarei, am văzut pe raft o cutie de parfum ruptă, aflată firește la vânzare.

M-am prefăcut interesat în a cumpăra acel parfum (era vorba de un parfum al casei Cacharel scos de mult din producție așa că nu am pentru ce să-i fac reclamă, parfum pe care îl veți găsi pe raftul acelui magazin de pe bulevard exact în starea în care l-am descris mai sus). După ce i-am spus povestea tristă a parfumurilor prăjite la soare, am simțit o ușoară adiere de dispreț. Frumoasa relație client-vânzător a murit pe loc. Ofuscată pentru faptul că i-am spus că parfumul – asta e! – crapă pe caniculă, doamna comerciant mi-a spus pe un ton băgător de minți în cap, după ce i-am mai și cerut o ușoară negociere la prețul parfumului jumulit aflat pe raft, că nu consideră normal să ofere o reducere pentru o cutie care arăta ca după război: jupuită pe la colțuri, zgâriată, murdară, cu celofanul făcut ferfeniță. I-am repetat, pentru că părea că nu înțelege, că parfumurile nu se țin niciodată lângă sau sub o sursă de căldură ( apropos, nu se țin nici în baie – aceasta fiind o altă greșeală pe care cei mai mulți o fac!) și, doi, că un produs deteriorat, desfăcut, murdar, vechi etc, se vinde în mod absolut obligatoriu la un preț redus. 

Am dorit să-i ofer un sfat doamnei vânzător, o femeie elegantă și care părea foarte preocupată ca micul butic în care își petrecea cele mai multe ore din zi să fie în bună regulă. N-a primit sfatul meu cu prietenie, ci ca pe un afront. S-a uitat pe sub stratul de rimel la mine și a plecat pur și simplu din fața mea, fără o vorbă. Așa înțeleg unii comercianți din Zalău să își întâmpine clienții și să-și vândă marfa. Nu e vorba doar despre bietul parfum uitat sub 50 de grade în vitrină, nici despre cutia jumulită de parfum vândută la prețul de catalog. Este vorba despre principiul în sine, iar întâmplarea aceasta este doar un exemplu. De celelalte categorii de marfă, nici nu mai are sens să discutăm. Majoritatea magazinelor sunt înțesate cu marfă chinezească – latura nasoală, lucruri de slabă calitate și vândute la prețuri amețitoare. O bluză de damă, made in China, care arată ca un atlas botanic și cusută de un mecanic de locomotivă, toată plină de ațe, nu o iei sub 90 de lei. La fel și tricourile bărbătești ori adidașii care miros a motorină arsă și care urlă a kitsch și fake de la o poștă. Nicio problemă, nu toată lumea are bani de mărfuri de brand, ne asumăm, dar ca să pui prețuri de brand unor mărfuri făcute pe vapor, este deja prea mult.

De-aia magazinele cu astfel de practici sunt tot mai ocolite de zălăuani! Sunt, însă, și vești bune. În curând, aceste practici nu vor mai avea viață prea lungă. Firme serioase cu marfă de calitate și prețuri firești vor ocupa cel mai mare spațiu comercial din Zalău, aflat în prezent în construcție, iar aceasta ar putea reprezenta cea mai mare lovitură pentru astfel de comercianți care nu învață niciodată ce înseamnă respectul pentru client și bunul simț comercial, dar nici nu știu cum să-și promoveze afacerea și să o facă să prospere!

Fără să se supere pe mine cineva: dacă sunteți patroni – educați-vă personalul în așa fel încât clienții să revină cu drag și să nu iasă niciodată din magazinul dumneavoastră cu mâna goală. Iar dacă sunteți vânzătoare, aveți grijă ca pe lângă rujul aplicat la linie să oferiți și un zâmbet frumos și sincer, dar mai ales să înțelegeți că ceea ce vindeți trebuie să fie nu doar de calitate, ci și prezentat impecabil. Dacă nu este așa și insistați totuși să vindeți acel produs, începeți mereu cu propoziția magică -Ce ziceți de o reducere atractivă? și convingeți clientul că, poate, cutia sau celofanul nu sunt atât de importante și că ceea ce conține ambalajul este în bună regulă. Și niciodată, sub nicio formă, nu țineți parfumurile în vitrină, nici cosmeticele, nici bunul simț – acesta din urmă, cel puțin, trebuie să  fie mereu “așezat” lângă casa de marcat! Nu vreau ca doamna despre care v-am vorbit să se supere din nou – poate a avut o zi mai proastă; însă e vorba despre toată suflarea comercială din Sălaj: fiți așa cum trebuie să fie un comerciant care își respectă clientul, firma de deasupra ușii și locul ocupat în centrul unui municipiu! Nu în ultimul rând, nu plecați din fața clientului așa cum pleacă o girafă la Zoo după ce constată că nu i se oferă ceva de mâncare, doar pentru că nu vă convine ceea ce auziți.

Alte articole

One Thought to “Parfumul din vitrină”

  1. Alfaman

    Dle, in majoritatea locurilor unde se vinde ceva relatia comerciant-client e deficitara,desigur in defavoarea clientului.Si eu observ mai zilnic acest aspect ,uneori luam amical atitudine dar evident eram privit ca fiind un client cu “figuri”. Chiar asa s-a exprimat patroana in fata angajatei crezand ca n-o aud. Nici macar nu i-am mai spus dandu-mi seama ca n-am cui ,ca intrand in magazinul respectiv(de profil cosmetic)nu mi s-a raspuns la “buna ziua” ca era mai important fcbk-ul.

Leave a Comment