Laci doi

Daniel Săuca

Sunt iar pe post de „cioclu”: a dispărut și ziaristul Józsa László, fostul redactor-șef al publicației săptămânale în limba maghiară „Szilágyság”, membru al Asociației Jurnaliștilor din Sălaj. A plecat din această lume nu la mult timp după Fejér László, fostul redactor-șef al revistei de cultură în limba maghiară „Hepehupa” și fost redactor-șef și colaborator la amintita „Szilágyság”, și el membru al asociației menționate. Au fost prieteni, chiar dacă se mai „tachinau”. Laci Fejér avea mai multă experiență gazetărească decât confratele său și se folosea uneori de acest ascendent pentru a-și impune punctele de vedere. Aproape 30 de ani cei doi Laci au dus în spate presa de limbă maghiară din județul nostru. Iată că au plecat din „realitatea imediată” a cărei cronicari au fost, dedicați atât meseriei cât și comunității maghiare din care făceau parte. Îmi aduc aminte și de colaborarea cu cei doi confrați la Festivalul „Primăvara poeziei” și pe post de traducători. Și la câte întâlniri, manifestări de tot felul nu am fost împreună cu cei doi amici… De la începuturile anilor 90 până în 2019.
Au trecut 30 de ani și peste presa maghiară din Sălaj cu lucruri bune ori mai puțin bune, cu lumini și umbre. „Szilágyság” și „Hepehupa” au astăzi noi conducători. Încearcă și aceste publicații să meargă mai departe, la fel ca mass-media sălăjeană de limbă română. Oricum nu sunt vremuri bune pentru presa locală.
Noi, cât mai putem, în actualitatea haotică în care trăim, actualitate prea politizată și prea manipulată, dezarticulată, vom încerca măcar să mai vorbim despre presă de calitate și despre ziariști profesioniști. Și să-i amintim pe colegii care au făcut cinste meseriei. Fejér László și Józsa László, cu siguranță. Dumnezeu să-i odihnească în pace!

Alte articole

2 Thoughts to “Laci doi”

  1. Prof. Marin ȘTEFAN

    Apreciez acest „punct de vedere” din editorialul de astăzi. Este o atitudine corectă, plină de venerație și recunoștință a președintelui Asociației Jurnaliștilor Sălăjeni, față de cei doi ziariști plecați sus, în Cer, prea devreme. I-am cunoscut bine și, de aceea, regret această pierdere majoră a familiilor acestora, precum și a presei sălăjene. Bunul Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească în pace! (Marin ȘTEFAN)

  2. Fam. Horvath

    Dumnezeu sa-l odihneasca. Vestea m-a luat prin surprindere. Regret nespus si transmit sincere condoleante familiei, prietenilor. L-am cunoscut si noi si nu am decit cuvinte si amintiri frumoase despre domnia sa. Era anul 1990 cind, impreuna cu regretatul Horia Ciovarnache , Luiza Zaharia si eu cu sotul meu am fondat un saptamanal -de opozitie – doream noi, dar nu aveam de niciunele. Cum redactia publicatiei „Szilágyság” era la parterul Consiliului Judetean si cum ne aflam in vremea ,,mineriadei,, , cind aproape ca nu indrazneam sa ne apropiem de gardienii de la poarta – stiindu-ne optiunile politice, jurnalistu lJózsa László ne-a intins o mona de ajutor, punindu-ne la indemana masina de scris, dar si o solutie absolut ingenioasa: sa intram si sa iesim din institutie pe…geam, evitand astfel ,,cerberii,, de la poarta. Asa am si facut vreo 6 luni de zile, pina la ostescul sfirsit al publicatiei. Nu putem, de aceea, sa nu-i aducem un minimal omagiu acetui om deosebit, care a fost ziaristul Józsa László. Dumnezeu sa iti vegheze odihna printre stele, om minunat care ai fost!

Leave a Comment