În primul episod a fost vorba despre importanţa faptului că românii şi maghiarii trebuie să se cunoască mai bine şi despre evoluţia împărţirii administrative a Sălajului, din Evul Mediu până în prezent.

Capitolul II. Evoluţia etnică-demografică a populaţiei Sălajului, Zalăului şi al oraşelor din judeţul Sălaj

Pentru a avea nişte termeni de comparaţie, în datele noastre ne referim la teritoriul actual al judeţului Sălaj înfiinţat în 1968, şi nu la unităţile administrative prezentate în prima parte a serialului (judeţul Sălaj interbelic, comitatul Sălaj, ori comitatele Crasna şi Solnocul de Mijloc). Ca şi sursă principală de informaţie am folosit lucrarea lui Varga E. Árpád, Erdély etnikai és felekezeti statisztikája II. Bihar, Máramaros, Szatmár és Szilágy megye. Népszámlálási adatatok 1850/1869-1992 között  (Statistica etnică şi confesională a Transilvaniei. Vol. II. Judeţele Bihor, Maramureş, Satu Mare şi Sălaj. Date ale recensămintelor din intervalul 1850/1869-1992.). Datele pentru anul 2002 le-am preluat din varianta online a volumului menţionat, iar cele ale recensământului din 2011, din datele publicate de Institutul Naţional de Statistică.

În intervalul de timp dintre anii 1850-2011 au avut loc 14 recensăminte oficiale. (anterior, în Evul Mediu şi Epoca Modernă au existat conscripţii ale statului privind contribuabilii, ale confesiunilor privind numărul de credincioşi, dar nu sunt aşa de exacte precum recensămintele organizate în perioada menţionată)

Populaţia actualului judeţ Sălaj în intervalul 1850-2011:

Notă: În cazul în care un an apare de două ori, primul rând se referă la rezultatele după limba maternă, iar al doilea rând, unde lângă an apare litera „n”, se referă la naţionalitatea declarată.

Pe baza tabelului de mai sus putem face unele observaţii:

1. În 1910 aici, pe teritoriul judeţului actual, trăiau 223.096 de persoane, iar în anul 2011, după un secol: 224.384 de persoane (deci populaţia de la începutul secolului al XX-lea, a fost cam cât este şi în zilele noastre).
2. Numărul populaţiei totale şi al populaţiei româneşti creşte aproape continuu, până la 1992. După care începe o scădere semnificativă (cauzele se cunosc, nu intrăm în detalii).
3. Numărul maghiarilor atinge două vârfuri (1910 şi 1941), şi după fiecare vârf scade.

Dacă privim doar evoluţia ultimului secol, cu anul începător 1910 şi anul terminal 2011 (ultimul recensământ), atunci putem constata că numărul românilor este aproape cât a fost acum 100 de ani. Numărul maghiarilor a scăzut cu 25% (de la 66 de mii la 50 de mii).

 Populaţia judeţului Sălaj în ultimul secol:

Din punctul de vedere al maghiarilor din Sălaj, secolul a trecut cu un sold negativ semnificativ, datorită evoluţiilor istorice şi demografice (emigraţia maghiarilor a atins două vârfuri: în primii ani din perioada interbelică, după ce Sălajul şi Transilvania au intrat în componenţa României, şi după anul 1990. Natalitatea este în scădere mai ales după 1990).

Pe teritoriul Sălajului au trăit şi trăiesc şi alte etnii decât români şi maghiari. Slovaci, romi, germani, evrei etc. Numărul lor total în anul 2011 a fost ceva mai mult de 16 000, cu următoarea distribuţie. Şi mai e de notat că aproape 10 000 de persoane nu şi-au declarat apartenenţa etnică, sau după rubricatura utilizată: Informaţii indisponobile.

Cred că mai trebuie menţionat numărul şi anul de vârf al fiecărei minorități etnice mai importante, iar aşa va fi mai complet tabloul etnic al Sălajului: germanii (şvabii în special) 1504 persoane în 1890; slovacii 5371 – în 1941; evreii 8460 – în 1920. Numărul romilor („ţiganilor”) a atins vârful la ultimul recensământ în 2011, şi se pare că este singură etnie cu spor demografic pozitiv în ultimele decenii.

Populaţia judeţului Sălaj după apartenenţa religioasă (confesională) între 1850-2011

În legătură cu datele din tabelul de mai sus se cuvin unele precizări:

– În anii comunismului nu s-a consemnat confesiunea la recensăminte, din acest motiv timp de peste patru decenii nu avem date privind confesiunea populaţiei.

– Majoritatea greco-catolică va fi trecută la ortodoxie în 1948 (prin desfiinţarea Bisericii Unite cu Roma). După 1990 doar o parte dintre foştii uniţi se întorc la confesiunea greco-catolică (argumentul ortodoxiei este că de acolo s-au desprins în 1700 sub presiune austriacă. Dar nu doresc să mă amestec în polemica dintre ortodoxie şi uniaţie…).

– De remarcat că fiecare confesiune „istorică” atinge vârful în ani diferiţi: ortodocşii şi reformaţii în 1992; greco-catolicii şi  romano-catolicii în 1941; israeliţii în 1910.

– Odată cu scăderea generală a numărului populaţiei, scade numărul credincioşilor confesiunilor „istorice” şi după 2002 doar numărul neoprotestanţilor creşte.

– În legătură cu datele anului 2011, trebuie menţionat că în Sălaj, aproape 10 000 de persoane nu şi-au declarat apartenenţa confesională şi au fost recenzaţi şi 93 de atei.

Pe baza tabelului de mai sus, se poate face un tabelaş mai mic:

Confesiunile istorice “româneşti” şi “maghiare” în ultimii 100 de ani

 Mai trebuie menţionat că printre romano-catolici sunt şi slovaci şi şvabi, nu doar maghiari. Şi mai putem observa şi a coincidenţă: Numărul greco-catolicilor de acum 100 de ani, este aproape identic cu cel al ortodocşilor din 2011.

László László