# No, prin târg umblă vorba că unii și-or început deja pregătirile pentru Zilele Zalăului. Nu că ar avea emoții pentru concerte, da’ își fac strategia: pe unde intră, pe unde ies și, mai ales, unde se întâlnesc cu neamu’ și cu prietenii. Cică cel mai auzit cuvânt din weekend n-o să fie numele vreunui artist, ci clasicul: „No, tu unde ești?”. Răspunsul va fi, ca în fiecare an: „Lângă scenă!”. Numai că în Zalău, în seara concertelor, jumătate din oraș îi… lângă scenă. Da’ las’ că-i bine. O dată pe an ne adunăm cu toții, ne salutăm de parcă nu ne-am văzut de-o viață și ne despărțim cu tradiționalul: „No, mai povestim noi!”. Și povestim… la anu’, tot la Zilele Zalăului.
# Se zice că e rău în România. E rău pe naiba. Dacă tu șef de instituție organizezi ședințe loco cu un adevărat arsenal de cameramani, purtători de vorbe și sunetiști, treaba este excelentă, bani sunt cu nemiluita, nu? Mucles că e rău în țară. Baiul e că nimeni nu îi ia la rost pe acești șăfi veniți de pe la centru. Fac ce vreau, mister, fac ce vreau!
* A se considera pamflet.
Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare!
Zvonăraşul de serviciu