# La o instituţie mai „apoasă”, dacă lipseşte purtătorul de cuvânt, la revedere! Nimeni nu ştie nimic, toată lumea se câcâie şi se mâcâie, ba că tanda, ba că manda îi cel responsabil. Şi uite-aşa, te trezeşti că-ţi consumi impulsurile de-a lela, vorbind când cu secretara, când cu portarul, când cu femeia de serviciu. Şi dacă le aminteşti că instituţia are şi un ditamai şeful, ţi se spune cu jumate de gură că nici el nu-i. Chiar dacă nu-i nici pe departe ora de rupt uşa.
# Ce ţi-i şi cu foamea asta! Când îi apucă pe unii, nici că mai contează că-s în buricul târgului, în vecinătatea unei instituţii importante din municipiu, ziua în amiaza mare! Din două mişcări şi-au întins haleala pe capota maşinii, şi dă-i cu clisa, dă-i cu roşiile şi cu brânza, că doar n-or crăpa bieţii oameni cu mâncarea în geantă!
