# La un supermarket unic din Zalău, eticheta de la raft nu bate de nicio culoare cu ce arată citirea electronică de la casă. Un client atras de-o licoare a lui Bachus, cu preţ anunţat cu surle şi trâmbiţe ca fiind la ofertă, a fost surprins să afle de la tanti casieriţa că are de plătit cu 50 de lei mai mult decât citise la raft. Degeaba insista omul cu explicaţii, că tanti de la magazin o ţinea pe a ei. Când s-a pus pe cotrobăit, a fost nevoită să admită că da, vinişorul se vinde la ofertă, dar preţul fusese scăzut doar pe ţidulă, nu şi în memoria aparatului de la casă, aşa că ea era de acord să vândă beutura, însă pe câţi leuţi cerea jucăria de taxat. Încăpăţânat, clientul o ţinea şi el pe-a lui, cum că nu e drept ca stânga să nu ştie ce face dreapta şi că nu-i normal ca un preţ scăzut la raft să fie omis la casă. Până la urmă, clientul a răzbit. Adică, a reuşit să plece cu vinul plătit la preţ de ofertă, după ce a acceptat spusele tantilor vânzătoare, cum că bat palma pentru târg, dar nu îi pot da chitanţă. Mno, atâta bai să fie! Suntem siguri că vinul a mere pe gât în jos şi fără ţidulă şi fârcâlitură! Hai noroc!
#Tulai Doamne, că zici că se gată tăt stocul mondial şi intergalactic de oloi, aşa se-mbulzea lumea vineri la un supermarket din târg. Şi intrau tuciuriii încolonaţi, îşi luau baxurile, plăteau şi se puneau iar la coadă. Şi-aşa o dată, şi-aşa de două ori, până s-a prins şefa de magazin că golesc ăştia tot magazinul şi nu mai rămân sticle de oloi pentru majoritari, aşa că le-a dat interzis. Şi-apoi să auzi tu bombăneală şi proteste, că ei mai vor, că nu le-ajunge cât au cumpărat, de zici că viaţa lor stătea într-un litru de licoare uleioasă.
