# La un abc mititel de pe o stradă republicană, vânzătoarea e sictirită rău de lume şi viaţă. Sictirul e mare, atârnă greu la cântar, încât domnuca simte nevoia să se răsufle zborşindu-se la orice apariţie care îi taie calea. Nu contează nici măcar că apariţia este un client care ar vrea să cumpere una şi alta. Nu, nervii şi sictirul leliucii au prioritate, aşa că dacă vreţi să fiţi trataţi după formula “Clientul nostru, stăpânul nostru” este recomandat să încercaţi shoppingul în altă parte.
# Pe o stradă din Zalău, pe acolo pe unde trec zilnic figuri importante, gen primari, directori, başca istoricii Horea, Cloşca şi Crişan, este o beznă groasă seara de-s gata pietonii să-şi rupă ghioambele la fiecare pas. Sigur, stâlpi de iluminat există, nu-i problemă, da’ baiu’ e că niema lumină, vorba rusului. Aşa că oamenii orbecăiesc implorând sfinţii să nu-i lase să cadă şi să se împrăştie pe jos. Sau poate, cum zice cântecul, o fi becuri, da’ nu le vedem noi?
