# De-a râsu’ plânsu’. Atâta comoditate pe unii dintre semenii noştri! Fie că e şcoală, spital sau oricare altă instituţie, mulţi au căpătat un obicei de a-şi parca maşina taman până în buza locaţiei. Să nu care cumva să facă mai mult de un pas. Deunăzi, o ambulanţă făcea slalom printre maşinile parcate în curtea corhazului. Geaba sirena îţi lua auzul, că bietul şofer s-a chinuit să ajungă la intrare preţ de câteva minute bune. Dar ce vină are bietul bolnav că unora le este lene sau nu au minimul bun simţ să-şi caute un loc de parcare?
# Cică prin unele enstituţii publice de pe la noi de prin judeţ, doar dacă ai noroc reuşeşti să-şi rezolvi câte ceva. Aşa, ca la loto. Deşi atribuţiile le sunt prevăzute în fişa postului, unii funcţionăraşi şi le îndeplinesc în funcţie de cât de bine dispuşi sunt în ziua respectivă. Deci, cum ţi-i norocu’.
„dar, totusi” …. un pleonasm cat casa poporului