Comuna Sărmăşag a scris istorie în fotbal până în urmă cu zece ani, atât la nivel de Divizie C, cât şi în Divizia B (când primul eşalon purta denumirea de Divizia Naţională). O istorie pe care astăzi, la un deceniu de la desfiinţarea echipei, parcă nu mai vor să şi-o amintească nici măcar cei care au activat, sub o formă sau alta, la clubul „Minerul Sărmăşag”. Nu pentru că le-ar fi ruşine de perioada în care au activat la acest club, ci pentru că istoria pe care au făcut-o se regăseşte astăzi doar în hârtiile şi dosarele împrăştiate printre ruinele fostei baze sportive.
Într-o perioadă în care politicul are o influenţă deosebită asupra întregii infrastructuri din România, constatăm cu regret că baze sportive şi stadioane cu care ne lăudam altă dată, cad astăzi pradă unei politici în care, înainte de orice, primează interesul personal. Sunt zone în care edilii au conşientizat, în al doisprezecelea ceas, că sportul trebuie să fie o prioritate, în alte părţi, însă, este trecut pe linie moartă, aşa cum s-a întâmplat şi la Sărmăşag în ultimii zece ani.
Dacă fostul primar, Keresztes Zoltan, i-a „dus cu zăhărelul” ani la rând pe locuitorii zonei respective, actualul edil, Dombi Attila, pare să fi făcut deja un prim pas în acţiunea de „revigorare” a fotbalului din Sărmăşag. Instituţia pe care o conduce a achiziţionat terenul şi baza sportivă din colonia minieră, şi promite că în perioada următoare va atrage fonduri pentru reabilitarea acesteia.
„Nu pot spune că nu mă interesează fotbalul sau că nu îmi doresc o echipă de fotbal în comună, dar în acest moment avem lucruri mai importante de făcut pentru locuitorii de aici. Efectuăm în această perioadă lucrări de alimentare cu apă şi de canalizare în satele Lomprit şi Ilişua, iar contribuţia noastră la această lucrare este de 30,2 la sută, ceea ce înseamnă 3 milioane de lei. O echipă de fotbal, fie ea şi la nivel de judeţ, necesită costuri, iar noi nu dispunem în acest moment de bani pentru a finanţa un astfel de proiect. Am cumpărat terenul de fotbal din colonia minieră şi clădirea în care a fost tribuna şi vestiarele, iar în perioada următoare sper să găsim bani din fonduri europene pentru a reabilita baza sportivă şi a reface terenul. Atât timp cât nu avem nici teren, nu ne putem gândi la echipă de fotbal. Mi-ar face plăcere să aibă şi Sărmăşagul o ehipă de fotbal, dar prioritar pentru noi este să punem la punct infrastructura comunei”, ne-a declarat primarul Dombi Attila.
Ziua de 13 iunie 2005 a fost ultima în care, la Sărmăşag, s-a putut vorbi despre fotbal. A fost ultimul meci al echipei Minerul Sărmăşag în Divizia C, partidă în care „minerii” au pierdut în deplasare cu scorul de 1 – 2 în faţa echipei Ştiinţa Cluj. Nemaiputând beneficia de susţinere financiară din cauza problemelor apărute încă de la acea vreme în sectorul minier, echipa din Sărmăşag nu s-a mai înscris în ediţia 2006 – 2007, astfel că de pe harta fotbalului românesc avea să dispară o formaţie ce era de temut chiar şi pentru cluburi cu tradiţie din România.
Scandal de proporţii în 2002
Echipa din Sărmăşag s-a remarcat în fotbalul românesc nu doar prin performanţele obţinute, ci şi printr-un scandal de proporţii iscat în urmă cu 13 ani.
CFR Cluj se afla pe primul loc în Seria a VIII-a şi îşi dorea foarte mult promovarea în Divizia B, iar diferenţa de puncte dintre formaţia feroviară şi Minerul Sărmăşag era foarte mică. Oficialii clujeni au apelat la diferite metode pentru a-i încurca pe „mineri”, iar „show”-ul a început cu câteva zile înaintea jocului pe care Sărmăşagul avea să-l susţină la Şomcuta Mare.
Preşedintele celor de la „Liber Humana” Şomcuta Mare, George Olteanu, l-ar fi contactat telefonic pe organizatorul de competiţii al Minerului, Măduţă Marin, trecut între timp în nefiinţă, pentru a-i propune cedarea celor trei puncte în schimbul sumei de 20 de milioane de lei vechi. Acesta ar fi refuzat înţelegerea, însă propunerile au continuat vineri, chiar şi sâmbătă, în ziua disputării jocului. Măduţă a refuzat şi ultima propunere, făcută cu zece minute înainte de finalul partidei, însă în discuţie a intrat Vasile Mureşan, oficial al echipei din Sărmăşag. Acesta avea asupra sa verighete şi lănţişoarele jucătorilor, deoarece regulamentul interzice fotbaliştilor să evolueze cu astfel de obiecte în timpul jocului. Olteanu s-a îndreptat către Mureşan şi i-a smuls acestuia obiectele de aur, afimând că, de fapt, cei de la Sărmăşag ar fi cerut cedarea punctelor în schimbul unei sume de bani, iar garanţia sunt verighetele şi lănţişoarele jucătorilor.
S-a discutat mult timp pe acest subiect, iar conducerea echipei din Sărmăşag a depus plângere la Poliţia din Baia Mare împotriva lui Olteanu şi a sesizat Parchetul Tribunalului Maramureş, unde au fost audiaţi jucători şi oficiali ai echipei din Sărmăşag.
La rândul său, Olteanu a depus o scrisoare la Federaţia Română de Fotbal, cerând excluderea din campionat a clubului minier, dar oficialii FRF au considerat ca fiind nefondate acuzele făcute de fostul preşedinte al clubului din Şomcuta Mare.
Subiectul a fost dezbătut şi în cadrul emisiunii „Dan Diaconescu Show” de la OTV, la care au fost invitaţi Ioan Gordan, fost vicepreşedinte al clubului, Măduţă Marin, fost organizator de competiţii şi antrenorul Marius Paşca.
Marius Paşca a debutat în meseria de antrenor la Minerul Sărmăşag
Marius Paşca a evoluat în două perioade la Minerul Sărmăşag, prima fiind între anii 1988 – 1995, iar a doua, între anii 2001 – 2005. „Îmi aduc aminte cu plăcere de ambele perioade. În 1988, când am plecat prima dată la Sărmăşag, la scurt timp după ce terminasem junioratul, am găsit la echipă jucători valoroşi, cu experienţă, iar nivelul campionatului era mult mai ridicat decât cel actual. Banul conta mai puţin în acele vremuri, iar dorinţa de joc era mai mare. Am fost un colectiv unit, chiar dacă eu eram mai tânăr decât mulţi dintre cei care erau deja la echipă în momentul în care am ajuns eu acolo”, a afirmat Marius Paşca.
Tehnicianul echipei Luceafărul Bălan a debutat în meseria de antrenor chiar la formaţia din Sărmăşag. „A doua oară am plecat la Sărmăşag în 2001, de la Armătura Zalău. După un an am fost numit antrenor principal, dar am mai activat câţiva ani şi ca jucător. Pot spune că am avut chiar un debut şi un început frumos în meseria de antrenor. Ţin minte că ne-am luptat pentru promovarea în Divizia B cu Universitatea Cluj, apoi cu CFR Cluj”, afirmă Paşca.
Tehnicianul zălăuan a părăsit echipa în 2005, preluând Armătura Zalău, formaţie ce activa în Divizia B la acea vreme. Paşca a antrenat apoi FC Zalău în Liga III-a, formaţie pe care tot el a promovat-o în acest eşalon, apoi FC Silvania Şimleu Silvaniei în Liga a II-a. Dacă ar fi existat în continuare echipă de fotbal la Sărmăşag, probabil nu ar fi spus „NU” nici clubului la care a debutat ca antrenor. „Minerul Sărmăşag a fost o echipă cu tradiţie şi cred că fotbalul putea continua în acea zonă cel puţin la nivelul Ligii a IV-a. Sunt comune mult mai mici care au echipe de fotbal şi sunt convins că dacă s-ar dori fotbal în comună, problema s-ar putea rezolva destul de uşor. Pe lângă sprijinul autorităţilor locale sunt sigur că ar exista sprijin şi din partea oamenilor de afaceri din zona respectivă. Îmi pare rău că o comună cum este Sărmăşagul nu are echipă de fotbal”.
Reunire după zece ani la „Memorialul Radu Gog”
După aproape zece ani de la desfiinţare, o parte dintre jucătorii care au activat la Minerul Sărmăşag s-au revăzut la începutul acestui an, cu ocazia desfăşurării „Memorialului Radu Gog”. Majoritatea jucătorilor din generaţia 2001 – 2005 au răspuns „prezent” la iniţiativa fostului antrenor-jucător, Marius Paşca. Acesta a alcătuit o echipă cu care a participat la categoria old-boys din cadrul competiţiei, iar printre cei care au fost prezenţi s-au numărat: Ioan Meleg, Eugen Crişan, Szanto Andras, Ioan Csalanos, Florin Oprea, Petho Tiberiu, Petre Colibanschi, Constantin Pop, Szoke Tiberiu, Cristian Crişan, Daniel Tăut şi Florin Morar.
Ioan Meleg a fost jucătorul emblematic al clubului Minerul, activând mulţi ani la echipa Sărmăşag. „Pentru mine, cel mai frumos moment a fost anul în care am reuşit să promovăm în Divizia C, după ce am învins Mecanica Bistriţa pe Stadionul CFR din Cluj. Am câştigat cu 3 – 0, iar înainte fusesem câteva zile în cantonament la Băile Felix. Ne-am simţit cu adevărat fotbalişti în momentul în care ne-am îndreptat cu autocarul spre stadion şi am văzut numărul mare de maşini şi autobuze cu oameni din Sălaj veniţi să ne susţină”, îşi aminteşte Meleg.
Preşedintele AJF Sălaj a evoluat şase luni la formaţia din Sărmăşag
Printre jucătorii care au evoluat de-a lungul anilor la Minerul Sărmăşag se numără şi Daniel Sabou, actualul preşedinte al Asociaţiei Judeţene de Fotbal (AJF) Sălaj. Acesta a avut o „aventură” destul de scurtă la formaţia minieră, evoluând doar şase luni, însă susţine că din postura de preşedinte al AJF Sălaj va face tot ce depinde de el ca Sărmăşagul să aibă din nou o echipă de fotbal.
„Eu am evoluat doar şase luni la echipa din Sărmăşag. Au fost vremuri frumoase, cu oameni care au cunoscut fenomentul fotbalistic şi le-au plăcut fotbalul. Eugen Scurt, Ioan Iancău şi Măduţă Marin, care, din păcate, a plecat dintre noi, au fost nişte oameni „de suflet”, care au fost întotdeauna alături de echipă. M-am înţeles bine cu toţi colegii, iar cu o parte dintre ei ţin şi astăzi legătura. Îmi pare rău să aud că la Sărmăşag nu se doreşte nici acum înfiinţarea unei noi echipe de fotbal. Voi purta o discuţie în acest sens cu primarul Dombi Attila în perioada imediat următoare. O comună atât de mare merită să aibă o echipă cel puţin la nivelul Ligii a V-a. În acest eşalon costurile sunt foarte mici şi îşi permit să susţină o echipă de fotbal localităţi mult mai mici decât Sărmăşagul”, a afirmat preşedinte AJF Sălaj.
Pe lângă terenul şi vestiarele lăsate în paragină, comuna Sărmăşag mai dispune de un teren de fotbal situat în apropierea Liceului Tehnologic, astfel că locul de desfăşurare a meciurilor nu ar fi o problemă, chiar dacă în acest moment nu există fonduri necesare pentru renovarea bazei sportive de lângă fostul Complex Minier. Însă, lipsa unei echipe de fotbal în comună, după deze ani de la desfiinţarea clubului Minerul Sărmăşag, este dovada clară a faptului că sportul nu reprezintă o prioritate pentru aleşii locali.
Sabou:))))))))))))))))))) un pelican…..