Sute de copii din Sălaj duc dorul părinților plecaţi la muncă în străinătate

Peste 520 de copii din judeţul Sălaj au unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Conform Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Sălaj, la finalul anului trecut, în evidenţele instituţiei erau 521 de copii cu părinţi plecaţi la muncă peste hoatre. Dintre aceştia, 49 – aveau ambii părinţi plecaţi, 435 – un singur părinte plecat şi 37 de copii – un părinte, unic susţinător, plecat peste hotare. Cei mai mulţi copii din judeţ, cu părinţii plecaţi la muncă, sunt în: Jibou -109 ,Hereclean- 43, Crasna – 54, Mirşid – 24, Măierişte – 34 şi Surduc -25. Statistica DGASPC Sălaj, de la finalul anului trecut, mai indică faptul că în municipiul Zalău au fost înregistrate doar zece cazuri. Conform reprezentatului instituţiei precizate, situaţia nu este una reală pentru, că în mod normal, părinţii care pleacă la muncă în străinătate trebuie să facă o notificare la primăria localităţii unde îşi au domiciliul, însă foarte puţini fac acest lucru.În mod normal, Inspectoratul Şcolar Judeţean ar trebui să monitorizeze situaţia copiilor cu părinţi plecaţi la muncă peste hotare.

Plecarea părinților trebuie anunțată către autorități

DGASPC Sălaj deţine doar datele transmise de primării, iar părinții care pleacă la muncă în străinătate sunt obligați prin instanță să lase copiii în grija familiei sau a unei rude mai îndepărtate, însă nu există lege clară în acest sens, ci numai o obligativitate şi la graniţă nu pot fi realizate controale în acest sens. Notificarea autorităților de către părinte este obligatorie. Părintele care exercită singur autoritatea părintească, care urmează să plece în străinătate pentru a munci, are obligaţia de a notifica acest lucru serviciului public de asistenţă socială de la domiciliu. Notificarea trebuie depusă cu minim 40 de zile înainte de a părăsi ţara, iar în comunicarea scrisă înaintată biroului de asistenţă socială din localitatea de domiciliu, părinţii sunt obligaţi să specifice în grija cui îşi vor lăsa copilul. Astfel, aceştia vor trebui să desemneze o persoană din familie, rude până la gradul IV inclusiv, mătuşi, unchi, veri, bunici. Cei desemnaţi să se ocupe de îngrijirea minorilor trebuie să aibă vârsta de minim 18 ani şi să îndeplinească condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare creşterii şi îngrijirii unui copil. Conform legii, instanţa va dispune delegarea temporară a autorităţii părinteşti către persoana desemnată de părinţi, dar nu mai mult de un an.

Psihologii spun că micuții aflați în această situație se pot confrunta cu probleme emoționale grave

Conform unor studii de specialitate, aproape 40 la sută dintre copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate se simt singuri, 20 la sută cred că nu sunt iubiţi de nimeni, iar o treime se simt deprimaţi. Psihologi atrag atenţia că pe lângă aceste statistici, copiii în cauză pot fi depresivi, depresii care netratate pot duce în timp la gesturi extreme. Conform unor studii publicate de organizaţia „Salvaţi copiii” privind „Impactul migraţiei părinţilor asupra copiilor rămaşi acasă”, arată faptul că lipsa mamei este mai des şi mai intens resimţită de majoritatea copiilor atât pentru că aceasta este cea care se ocupă de majoritatea treburilor gospodăreşti care, în lipsa ei, revin în grija copiilor, cât şi pentru că mamele reuşesc în general să construiască o relaţie apropiată şi o comunicare deschisă cu copiii. Concluziile studiului mai arată faptul că, în situaţia minorilor care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate, apar probleme de comunicare în special între copii şi bunici, percepute a fi cauzate de diferenţa foarte mare între sistemul de valori adoptat de fiecare, de stilul de viaţă diferit şi de capacitatea redusă a celor în vârstă de a se adapta noilor repere sociale, a stilurilor de viaţă moderne, specifice tinerilor.

Augusta Teșinschi

Florin Negoiță

Alte articole

Leave a Comment