Să ne ferim de cele mai dezgustătoare ţepe! Cum diferențiem carnea de miel de cea a altor animale

Deşi sună nu doar dezgustător, ci de-a dreptul sinistru, se întâmplă ca unii “comercianţi” să recurgă, în această perioadă, la fapte care nu doar că ne pot şoca psihic, ci ne pot trimite, pe banii noştri, pe patul de spital. Nu puţine au fost cazurile în care în anumite puncte de desfacere neautorizate, târguri sau pieţe din țară ori la colţurile de stradă, carnea de câine a fost vândută în chip de carne de miel. A fost deajuns ca în lotul de carcase de miel să fie strecurate câteva carcase aparţinând speciei canine pentru ca profitul acestor nesăbuiţi să crească în doar câteva ore, cu mii de lei. Chiar dacă acest pericol nu este unul în măsură să ne îngrijoreze, este bine să ştim care sunt diferenţele între cele două tipuri de carne, fiind ştiut faptul că după tăiere, carnea, mai precis carcasele, au multe asemănări.

Aşadar, pentru ca mielul de la masa de Paşte să nu… latre anul acesta, vă punem la dispoziţie toate caracteristicile care vă pot ajuta să faceţi diferenţa între carnea de oaie şi cea de căţel, conform Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, alături de îndemnul de a nu cumpăra niciodată carne din locurile neautorizate, de la comercianţii ambulanţi, de la străini sau prin interpuşi care vă pot aduce de la “rude”, fără să cunoaşteţi sursa, carnea pentru masa de Paşte.

Diferenţele între carcasele de miel şi de câine

Câinele are configuraţia corpului şi musculatura mai lungi şi mai subţiri, pe când carcasa de oaie este mai scurtă; grăsimea se depune şi sub piele la carcasa de oaie, iar la câine – nu; capul de miel are dinţi incisivi, în faţă, numai pe maxilarul inferior, pe când câinele are pe ambele, colţii mari sunt greu de confundat; oaia are cinci vertebre sacrale (spre terminaţia corpului), iar câinele are doar trei; în plus, osul sacrum (al bazinului) este mai lung la ovine, oval, faţă de al câinelui, care este scurt şi oarecum pătrat.

Mielul nu are fibulă la picioarele din spate,  câinele are acest os al gambei; ficatul de miel are patru lobi, iar cel de câine are şase.

Carnea de miel dezosată diferă de cea de câine prin mirosul înţepător, care este caracteristic cărnii de oaie; grăsimea de miel este albă, tare şi sfărâmicioasă, uscată, pe când cea de câine este moale, untoasă, de culoare alb-cenuşie. Culoarea cărnii este un element care ne ajută să diferenţiem cele două animale. Carnea de oaie este roşie, nuanţele de culoare diferă în funcţie de vârstă, şi este cu atât mai deschisă cu cât animalul este mai tânăr; are fibre musculare fine şi dense, apropiate între ele, cu un aspect compact, carnea nefiind foarte moale la atingere; carnea de câine are culoarea roşu-închis, fibra musculară este fină şi consistenţa este moale.

Cum alegem mielul?

Masa de Paşte reprezintă de multe ori o grea încercare pentru organism, mai ales în cazul acelora dintre noi care au ţinut post. Suntem obişnuiţi să mâncăm mult, iar mielul nu este o carne tocmai uşoară. Carnea de miel poate fi extrem de periculoasă pentru sănătate, dacă nu este consumată cu măsură.

Cea mai bună carne de miel este cea care provine de la un miel care are minimum 14 kilograme în viu.

Mieii mai mici au un conţinut mai ridicat de oxipurine. Din cauza conţinutului ridicat de colagen, carnea acestui mieluţ este foarte greu de digerat, cade greu la stomac, mai ales în contextul unei mese bogate de Paşte. Este periculos pentru cei care suferă de probleme digestive, bilă, pancreas. Un miel mic nu are calitate biologică ridicată şi pe deasupra este o proteină care nu ne hrăneşte corespunzător, făcând mai mult rău decât bine în organism. Mai mult decât atât, un miel de 5 – 6 kilograme nu este deloc spornic. El conţine foarte multă apă şi, atunci când preparatul este gata, în final ne vom allege cu foarte puțină carne. Preparatele din carne sau organe de miel trebuie consummate moderat, în cantități mici iar asocierile cu alte alimente la aceeași masă, deși este foarte greu de evitat, trebuie reduse la minimum. Cea mai bună asociere este cea dintre carnea de miel și verdețuri, dar și legume, mai puțin cu cele care conțin carbohidrați.

Ce spun analizele de laborator

O sută grame de carne de miel au o valoare calorică ridicat, de 200-300 kcal şi un conţinut ridicat de potasiu. Organele (în special ficatul), dar si carnea, conţin foarte mult fier, care se absoarbe foarte uşor, zinc și carnitina, cu rol energetic, şi cantităţi mici de calciul, acidul folic si vitamina E. Are un conţinut de proteine ridicat dar şi multe grăsimi saturate (80 mg de colesterol la 100 grame). Carnea mieilor cu greutate mai mică de 12 kg sau sub 9 săptămâni poate produce, la persoane predispuse genetic, cu boli preexistente, sau în caz de consum excesiv, probleme legate de: – conţinut ridicat de colagen bogat in oxipurine ce o fac dificil de digerat si iar excesul creează probleme putând declanşa atac de gută, la cei suferinzi deja, şi boli gastro-intestinale şi hepato-renale, la cei predispuşi unor asemenea afecţiuni (cu hiperuricemie); – conţinut scăzut de fibre alimentare. Medicii nutriționiști recomandă asocierea legumele pentru a preveni constipaţia iar stufatul sau drobul trebuie sa aibă cat mai multa verdeaţă și orez. Carnea are un  conţinut crescut de lipide cu risc aterogen în special la cei cu boli cardiovasculare sau risc de colici biliare, pancreatită, în timp ce conținutul crescut de proteine poate determina alergii.

 

 

 

One Thought to “Să ne ferim de cele mai dezgustătoare ţepe! Cum diferențiem carnea de miel de cea a altor animale”

  1. Anonim

    Cadou de Paşti pentru România! Ciobănescul mioritic a fost omologat ca rasă de miel

Leave a Comment