Primim la redactie: Mircea Groza sau poezia aromelor uitate

Mesterul si artistul de grozavii culinare Mircea Groza iese rar in lume, dar cand o face, il pomeneste lumea ca pe-un sfant. Recent, in deja trecuta luna august, domnia sa a fost invitat sa-i incante cu bucate alese pe oaspetii si participantii la Festivalul Degustatorilor de Film si Arta Culinara care a avut loc la Mosia lu Dinescu de la Cetate, conacul deja renumit al poetului Mircea Dinescu. Nu am fost prezent la aceasta actiune de suflet, poezie, traditie si arome nepamantene, dar, din auzite, maestrul Groza a mai repurtat o victorie. Felicitari!

Se pare ca Mircea Groza s-a nascut intr-o zodie buna si cu totul neintamplator intr-o fericita perioada inafara oricarui post crestin, asa… sa se bucure inca de la nastere de absolut toate bucatele, inclusiv cele de dulce… Sunt convins ca maestrului Groza asa i-a fost scris, sa-si veseleasca neamul cu toate mancarurile alese din bucataria noastra traditionala, corespunzator nestavilitei pohte de mancare a acestui neam.

Ziceam ca Mircea Groza iese rar, preferand sa-si consume o buna parte din timp adancit in studiul cartilor de bucate, de istorii si marturii batranesti, calatorind si scormonind dupa informatii putin stiute si demult uitate, despre mancare, traditie si arta, simtindu-se responsabil si dator sa faca ceea ce vedem cu totii ca face. De aceea, pe langa minunile pe care ni le pune in fata, pe langa povestile fermecatoare despre istoria si semnificatia unei mancari sau unui obicei popular, de cate ori stai de vorba cu Mircea Groza, sau savurezi continutul material al unor opere de arta comestibile si inuman de gustoase, ai sentimentul ca te-ai intors in timp, la casa bunicilor, strabunicilor, sau ca te afli intr-un han medieval de pe vremea bataliei de la Guruslau…

Multumim maestrului Mircea Groza! Cu asemenea oameni, inca nu este totul pierdut! Si noi, oamenii simpli, ce putem sa facem altceva decat sa ne sacrificam, sa ne bucuram si sa mancam tot ceea ce Mircea ne recomanda…

Leave a Comment