S-au inmultit foarte mult cazurile in care parintii, dupa o viata pe care si-au pus-o in slujba cresterii si educarii copiilor lor, dupa o viata in care au facut toate sacrificiile ce le-au stat in putinta investind in copiii lor incredere si multa dragoste, sa se aleaga cu nepasarea, uitarea sau chiar ura lor. Este trist, ba chiar revoltator sa constati astfel de cazuri care impanzesc din ce in ce mai mult societatea zilelor noastre, si cu toate acestea ele nu mai scandalizeaza pe nimeni. La fel a facut omul si cu Dumnezeu, ca un copil prost si incapatanat si-a intors fata de la Stapanul sau, crezand ca intru libertatea sa ii va fi mai bine. Intotdeauna a fost marcat de soapta tainica a diavolului ca existenta sa ar putea fi la fel de placuta si fara de Dumnezeu care il incorseteaza in legi si porunci, care-i obtureaza calea catre idealuri semete. De ce mai am eu nevoie de Dumnezeu? Sa ma faca rob?! Nu, multumesc, ma descurc singur.
Niciodata Dumnezeu n-a trecut peste consimtamantul nostru si nu ne-a fortat libertatea ca sa ne faca robi ai Sai, ci ne-a coplesit cu bunatatile Sale, iar toti cei ce l-au urmat in viata lor L-au urmat din iubire, ca raspuns la bunatatea Sa. P. Evdokimov spune un mare adevar cand afirma ca
