(urmare din nr.230 (3.130)
*1981-1982-1983-1984-1985. Intrunirile au loc in nota obișnuită, cu un număr fluctuant al participanților. Nu lipsesc de la intruniri – dr.Ioan Pușcaș, Avram Pop, Nicolae Margin, Ioan Popițiu,Ioan Lupa-Crișan, Valentin Dărăban, Eugen Teglaș, Ionel David-ziariști. Ni se alătură Ing.Grigore Talpoș, dr.Liviu Garbea, ziaristul Simion Gliguță, in timp ce alții iși anunță mereu intenția de a o face.
*1986. Organizatorii de la Bocșa sunt mereu la inălțime și evenimentul este marcat de extinderea activităților prin deplasările de la Băsești și Bădăcin, unde se depun coroane de flori la mormintele marilor inaintași – Gheorghe Pop de Băsești și Iuliu Maniu, a membrilor familiilor acestora. S-a cantat Tricolorul și Deșteaptă-Te Romane! Era o zi de iarnă ca de basm, cu zăpada ce acoperea totul și infunda satul intr-o tăcere ce te ducea cu gandul la Blaga, indrăznind să il completăm și să zicem că și istoria s-a născut la sat. Și cand, parcă din ceruri, au coborit și iar s-au inălțat versurile Mureșanului de la Blaj Deșteaptă-Te, Romane! cațiva săteni s-au și deșteptat la propriu, alăturandu-ni-se, printre ei aflandu-se primarul de atunci, Mihai Pop, nepărăsind randurile, asemenea primarului actual dr.Ioan Călăuz,care a rămas prieten mereu atașat Sălajului.
La Băsești, dr.Ioan Pușcaș a zis mai răspicat ca niciodată -La mormantul sfant al celui care n-a putut muri pană nu și-a văzut visul implinit – Unirea Transilvaniei cu Patria Mamă – declarăm o dată pentru totdeauna Ziua de 1 Decembrie ca Zi Națională a Patriei Noastre – Romania, iar Răsunet-ul lui Andrei Mureșanu, marele fiu al Blajului, drept Imn Național al Romaniei.
La Șimleul Silvaniei și la Bădăcini,un grup de tineri patrioți – da, n-am forțat cuvintele – avandu-i in frunte pe Nicolae Pop și Ioan Pop -, sub Dealul Țarinii, procedau in același fel.
După revenirea din cele două pelerinaje, se făcuse seara tarziu, la Bocșa s-a intrat in biserică, locaș ctitorit prin grija lui Iuliu Maniu, s-a colindat și s-au spus rugăciuni. S-au păstrat momente de reculegere la cripta ce adăpostește rămășițele lui Simion Bărnuțiu și Alimpiu Barbolociu, strălucitul Vicar Greco-Catolic al Sălajului.
De aci inainte activitățile Clubului se vor desfășura, pană in prezent, in cadrul perimetrului Bocșa-Băsești-Bădăcini.
*1987. In 15 noiembrie au loc demonstrațiile de stradă de la Brașov. Atmosfera din țară e tulbure, domnește nesiguranța. Ni se transmite din partea securității, prin canalele de la virf, că orice intrunire, de orice fel, este interzisă. Și atunci, ing.Avram Pop găsește soluția: In fond nimeni nu mă poate impiedeca să-mi invit prietenii la mine acasă. Așa că, băieți, in seara de 1 Decembrie, la mine acasă, adunarea! Zis și făcut, am fost prezenți 15 oameni. Ofițeri de securitate și milițieni au supravegheat pană noaptea tarziu casa inginerului Pop și toate mișcările din jurul ei. Soția inginerului ne era șefa informativă de sector. Noi ne-am văzut de discuții și de drumul spre casă… Bineințeles tot urmăriți.
*1988. Pe parcursul intregii toamne, liderii Clubului sunt avertizați in modul cel mai serios să anuleze intrunirea ce devenise tradițională, de 1 Decembrie. Țara devenise un cazan in fierbere, la mana cazangiilor. Și, totuși, intrunirea din acest an desfășurată la sediul C.A.P.-ului din Bocșa a fost cea mai reușită și chiar plină de neprevăzut pentru că la un moment dat se adunaseră mulți oameni, peste previziunile noastre. Este drept, mulți dintre ei făceau parte din randul curioșilor dar erau și dintre cei pe care nu-i știam ce hram poartă. Intenția de a-l fi avut in mijlocul nostru pe Corneliu Coposu, ca invitat, a eșuat, lucrurile precipitandu-se de la o zi la alta, ba chiar de la un ceas la altul. Nu o dată spiritele, in cursul dezbaterilor, s-au incins tinzand să devină amenințătoare, oamenii voind in număr prea mare să ia cuvantul.
Nu-i mai puțin adevărat că și luările de cuvant tranșante (Sorin Boldea, dr.Ioan Pușcaș, Ioan Lupa-Crișan, Valentin Dărăban, Eugen Teglaș, Ioan Pop, Avram Pop imping pur si simplu oamenii in stări vecine cu extazul sau cu agonia – depinzand de ceea ce vorbesc, culorile sau granițele Romaniei Mari, sau despre drepturile cetățeanului și califică regimul ca fiind unul de teroare. S-a strigat, sus și tare Jos tiranii!, Jos regimul tiranilor. Unora, de ce să nu o spunem, le era frică, ii incercau părerile de rău, ne făceau semne discrete cu degetul dus la gură in semn de taci…..Era tarziu, in mintea noastră erau treze cuvintele din predica rostită in acea zi Sfantă de Ziua Crucii,14 septembrie 1979, in Catedrala Greco-Catolică din Lugoj, cuvinte de indemn de neuitare a rănilor Mantuitorului- cu simț de trimitere la suferințele Martirilor Neamului Romanesc.
Atunci, in Ziua Sfintei Cruci, seara, in Casa Drăgan din Lugoj, str.Ion Creangă 7, predica preotului a făcut obiectul unui autentic seminar, la care Profesorul ne-a surprins prin duritatea – in sensul pozitiv al cuvantului – opiniilor sale, arătandu-se mulțumit de prezența noastră la Liturghia Sfintei Cruci, mai ales că ii spusesem anterior că suntem membri de partid. Și creștini de ocazie?. ne-a intrebat destul de ironic. Și tot el a continuat. Decat nimic… Și-apoi, in zilele de astăzi depinde foarte mult de ce poartă fiecare in sufletul său.
NOTĂ. Membrii Clubului de la Bocșa mulțumesc sincer Magazinului Sălăjean pentru sprijinul acordat, asigurandu-l, de stima și recunoștința noastră.