Am ajuns în Măeriște în jurul orei 8, iar frigul m-a lovit în creștet. Urma să întâlnesc niște oameni dedicați misiunii lor de a-i ajuta pe cei aflați în suferință, pe cei care fug din calea gloanțelor, dar și a răutății umane. Undeva, la ieșire din Măeriște e forfotă, am intrat într-o clădire albă, iar încăperile erau pline cu saltele, cu pachete, medicamente, prosoape, șosete de lână, scutece pentru copii, toate strânse, selecționate și împachetate pentru a fi trimise urgent acolo unde este nevoie, la refugiații care au nevoie cu adevărat de sprijin. Primele transporturi cu ajutoare au plecat deja spre refugiați, unele au ajuns în Sălaj, iar altele în diferite alte locuri din țară, iar misiunea umanitară va continua pe toată perioada războiului.
Auzisem de această fundație olandeză, iar Florica Dragoș este cea care coordonează filiala din Măeriște. Povestea a început aici în primii ani după Revoluție. „Din anul 1998 coordonez această fundație din Măeriște. Colaborarea noastră cu fundația din Olanda coordonată de Theo Dreijer a început în 1992. Această fundație are ca scop organizarea și derularea de acțiuni umanitare, noi încercăm să-i sprijinim pe cei care au nevoie. Am început cu un centru de zi, am acordat sprijin pentru persoane cu dizabilități. Erau ateliere în care asemenea persoane munceau la obținerea de lumânări, la amenajarea buchetelor de flori, erau realizate picturo, a fost ceva frumos. De-a lungul anilor, asociația s-a implicat în nenumărate campanii umanitare. Am ajutat foarte mulți oameni aflați în dificultate”, mi-a spus Florica Dragoș, cea care coordonează fundația din Măeriște.
Sprijin pentru cei în suferință
Florica Dragoș a adăugat că fundația pe care o coordonează s-a implicat și în proiecte care au vizat modernizarea sau dotarea unor instituții publice, un exemplu în acest sens fiind o școală ajutătoare din orașul Șimleu Silvaniei.
„Ne-am implicat pentru efectuarea lucrărilor de înlocuire a instalațiilor sanitare, de modernizare a grupurilor sociale. Au fost mai multe astfel de proiecte pe care le-am organizat și coordonat”, a punctat Florica Dragoș. „Noi ne continuăm misiunea umanitară. E foarte greu să vezi mai ales copii care au fost nevoiți să fugă alături de mamele lor din fața războiului, și-au părăsit casele și au plecat. Noi am început cu Mănăstirea de la Bobota și am continuat. Avem o conexiune cu un preot din Ucraina, iar multe din obiectele pe care le-am adunat aici vor ajunge în țara afectată de război. Le trimitem pături, saltele, scutece pentru copii, șosete din lână și multe alte obiecte necesare. Am trimis și în țară, inclusiv în județul nostru, la Mănăstirea Bobota. Azi mai trimitem un transport la Mănăstirea Țeghea unde sunt 14 refugiați. Urmează să ducem un transport și la Sighetu Marmației, la frontieră, pentru refugiații de acolo. La o biserică de acolo sunt 47 de refugiați și ne-au cerut ajutor. Toate aceste obiecte le-a adunat fundația din Olanda cu care noi colaborăm și de comunitatea de acolo. Sunt oameni minunați pentru că în doar câteva zile au reușit să strângă două tiruri pline cu ajutoare și banii pentru transport, aproximativ 5000 de euro”, ne-a mai spus Florica Dragoș.
Medicamente, șosete groase și scutece pentru copii
Am urcat la etaj, iar într-o încăpere erau pregătite pachetele cu medicamente esențiale în aceste vremuri, scutece pentru copii, pături călduroase, toate gata să ajungă la cei aflați în suferință. La parter în încăperea cea mare era plin de saltele și pături. Într-un colț, cutiile cu scutece așteptau să fie transportate la destinație, iar câteva femei sortau și pregăteau cu atenție cutiile, totul din dorința de a ajuta.
