Drama copiilor din mediul rural

Imaginea idilică a copilăriei din mediul rural nu mai corespunde cu realitatea secolului XXI. Aşteptările sunt cu totul altele faţă de cele din urmă cu 50 – 100 de ani, de asemenea şi posibilităţile. O cincime dintre copiii de la sat (21%) consideră că nu sunt niciodată sau sunt doar uneori fericiţi, potrivit studiului „‘Bunăstarea copiilor din mediul rural”, lansat de Fundaţia World Vision România. Conform studiului, 1 din 10 copii nu are suficientă mâncare şi se duce flămând la culcare seara, iar copiii şi tinerii de toate vârstele, de la grădiniţă la liceu, din 80% dintre gospodării muncesc în gospodărie, fac curăţenie, îngrijesc animalele sau au grijă de alţi membri ai familiei. Un sfert dintre ei spun că nu sunt ajutaţi de nimeni când nu ştiu să-şi facă tema pentru acasă, iar 8% raportează chiar că nu are cine să îi îngrijească atunci când sunt bolnavi.

O proporţie similară – peste 30% – dintre părinţi consideră că pentru a-ţi găsi de lucru este mai important să ai relaţii decât să termini o şcoală, se arată în raport. Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România, susţine: „Din păcate, drepturile copiilor din mediul rural în ceea ce priveşte educaţia, participarea, confortul psihologic în familie şi la şcoală sunt de multe ori ignorate chiar de cei care ar trebui să vegheze la aplicarea lor: părinţii, educatorii, decidenţii – adulţii care ar trebui să facă România o ţară mai bună pentru copii. Pandemia a acutizat problemele copiilor, cu consecinţe pe termen lung asupra evoluţiei lor. Respectarea drepturilor copilului, începând cu cel la educaţie, reprezintă un imperativ pentru o democraţie care se gândeşte azi la ziua de mâine. Prin programele noastre facem eforturi împreună cu copiii, părinţii şi educatorii pentru ca niciun copil de la sat să nu se mai simtă singur, umilit, marginalizat, fără şanse şi fără viitor. Avem nevoie de politici publice coerente, puse în practică, care să se concentreze pe bunăstarea copilului, iar noi suntem oricând disponibili să ajutăm cu expertiza noastră la realizarea acestora”.

Comparativ cu valurile precedente ale cercetării, în cea actuală, care acoperă şi lunile de criză sanitară şi umanitară provocată de pandemia de COVID-19, se poate observa o creştere a ponderii celor care declară că au adoptat măsuri de criză precum: cumpărarea de alimente în cantităţi mai mici; împrumutarea sau primirea de alimente de la rude/prieteni; cumpărarea a mai puţine rechizite, cărţi pentru şcoala copilului, precizează sursa citată. Nerespectarea regulilor minime de igienă reprezintă o consecinţă a sărăciei şi a lipsei utilităţilor de bază: apă curentă, baie amenajată şi toaletă. Nici la şcoală nu sunt întotdeauna respectate regulile minime de igienă: în 5% dintre şcoli nu există o sursă de apă pentru a te spăla pe mâini, iar în 12% nu sunt toalete cu apă curentă. Conform studiului, în mediul rural copiii abandonează şcoala din cauza lipsei de mijloace şi a rezultatelor slabe. Raportul „‘Bunăstarea copilului din mediul rural – 2020” cuprinde datele şi analiza unei cercetări de teren realizate în perioada iunie – august 2020.
(C) www.bursa.ro

Leave a Comment