Comandantul misiunii românești de stingere a incendiilor din Grecia, colonelul Pop Florin: „Cei care au fost acolo înțeleg despre ce este vorba. Eu vă povestesc acum, dar e greu de exprimat în cuvinte”

Colonelul Pop Florin din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Porolissum” al județului Sălaj este cel care a coordonat prima misiune a pompierilor români de stingere a incendiilor din Grecia. Am vrut neapărat să stăm de vorbă. Îl știu de câțiva ani. Este un tip care inspiră disciplină. Sigur pe el, echilibrat, mi-a oferit răspunsuri clare, scurte și la subiect pentru toate întrebările. Nu îi place să i se spună „erou”. Crede că fiecare profesionist trebuie să-și facă datoria în meseria pe care o practică. Pop Florin este pompier de peste două decenii și spune că a învățat multe din misiunea desfășurată în Grecia. În opinia ofițerului sălăjean, solidaritatea este esențială în asemenea momente dificile prin care putem trece cu toții. A, era să uit. Urmează o nouă misiune a pompierilor români în Grecia, o țară grav afectată de incendii.
Reporter: Domnule colonel, cum ați primit vestea că urmează să coordonați misiunea pompierilor români în Grecia?
Col. Pop Florin: Pentru mine a fost o onoare să fiu desemnat coordonatorul unei asemenea misiuni, o primă misiune internațională de stingere a unui incendiu de vegetație uscată și pădure. Am primit-o cu mare bucurie și încredere.
Rep.: Ce ați găsit la fața locului?
P.F.: O imagine tristă, o suprafață mare de pădure arsă, mult fum, oameni speriați, dar, în același timp, oameni cu încrezători că vom reuși să stingem incendiul.
Rep.: Care a fost cel mai dificil moment al misiunii, domnule colonel?
P.F.: Pentru a realiza o intervenție cu un randament maxim, avem nevoie de oameni cu un confort fizic și psihic ridicat. Inițial, noi am fost alocați pe zona Atena. Ne-am cazat, ne-am instalat la baza temporară de operații din Atena, dar într-un interval de o oră ni s-a comunicat că trebuie să modificăm locația, să mergem într-o zonă situată la o distanță de aproximativ 120 de kilometri, pe o insulă. Sigur, acest ordin, pentru cei care am făcut deplasarea, a fost un disconfort, dar ne-am mobilizat și am trecut rapid peste acest aspect. Ne-am instalat rapid baza și ne-am pregătit pentru intervenție.
Rep.: Sunteți militar de carieră, dar, înainte de toate, sunteți și om. Ce v-a impresionat cel mai mult în cadrul misiunii din Grecia?
P.F.: Recunoștința localnicilor. A fost ceva extraordinar. Mobilizarea lor de a ne primi, de a ne asigura condiții să ne amplasăm baza de operații. Pe toată perioada în care am stat în zona respectivă, localnicii s-au comportat exemplar, ne-au primit într-un mod deosebit.
Rep.: Relieful este diferit în Grecia, la fel și clima. Cum ați procedat?
P.F.: În primul rând am făcut o recunoaștere a zonei, o recunoaștere care, datorită tehnicii pe care o avem, a fost ușor de realizat. Ne-am făcut un plan de acțiuni împreună cu ofițerul elen de legătură. Un lucru este clar. Pădurea din Grecia este una mediteraneană. Acolo, vegetația uscată conține patru tipuri de plante care pot crește până la o înălțime de un metru. De asemenea, pădurea de pin este foarte periculoasă în cazul unui incendiu, conține rășină, iar conurile care se formează acolo sunt foarte inflamabile. Ne-am făcut rapid o strategie având în vedere și viteza vântului, dar și celelalte condiții meteorologice. Relieful a fost o provocare pentru noi, dar am reușit cu tehnicile noastre să izolăm și să lichidăm incendiul.
Rep.: Ați fost puși în situația de a salva oameni?
P.F.: Păstrarea liniei de protecție pe care am avut-o ne-a permis să limităm incendiul și am protejat două localități, dar și o pădure tânără și foarte valoroasă pentru populația din zona respectivă.
Rep.: Cum arăta o zi din misiunea pompierilor români în Grecia?
P.F.: Ziua era foarte lungă. Ne trezeam foarte devreme, aveam un mic apel urmat de o instruire, urma deplasarea către locul intervenției, lucram în două schimburi, iar pe timp de noapte aveam asigurate trei echipaje ce puteau interveni dacă era nevoie. Ziua se încheia seara, târziu, în jurul orelor 23,00-24,00.
Rep.: Ce vă spuneau localnicii?
P.F.: Solidaritatea lor a fost foarte mare. Cei care au fost acolo înțeleg despre ce este vorba. Eu vă povestesc acum, dar e greu de exprimat în cuvinte. Localnicii ne mulțumeau, ne iubeau. Ne spuneau că am venit ca prieteni și plecăm ca frați.
Rep.: Cum a început povestea carierei de pompier în viața dumneavoastră?
P.F.: Da, nu mă feresc să spun asta. Am doi frați mai mari care au făcut armata la pompieri. Sigur, simpatia pentru pompieri am avut-o de multă vreme având în vecinătate subunitatea de pompieri din Jibou. De la început mi-a plăcut disciplina, iar în anul 1995 am participat la examenul de admitere pentru Facultatea de Pompieri din cadrul Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”. Mi-a plăcut ce am făcut la școală și am rămas în sistem unde am urmat o carieră militară.
Rep.: Vă mai aduceți aminte la câte misiuni de stingere a incendiilor ați participat de-a lungul anilor?
P.F.: Nu, nu știu, dar îmi aduc aminte cu plăcere de mulțumirile pe care mi le aduceau cei la care interveneam, iar asta cu toate că aveau pagube materiale. Au fost multe incendii, asta este clar.
Rep.: Câți oameni ați coordonat în Grecia?
P.F.: Am coordonat 107 oameni în misiunea de stingere a incendiului în Grecia.
Rep.: Cum erau condițiile de intervenție?
P.F.: Am ajuns la temperaturi de 43-45 de grade Celsius. Trebuie să aveți în vedere că pe temperatura asta eram și echipați, iar efortul era unul considerabil. Sigur, a fost foarte greu din punct de vedere fizic, dar ne-am descurcat pentru că am primit tot sprijinul logistic de care aveam nevoie. Sunt bucuros că toți ne-am întors acasă sănătoși.
Rep.: Ce ați învățat din această misiune?
P.F.: Că trebuie să fim solidari, că trebuie să intervenim acolo unde suntem solicitați, să punem pe primul loc nevoia de a ne ajuta semenii, indiferent unde se află.
Rep.: Drumul spre casă?
P.F.: Drumul spre casă a fost unul frumos, să știți. Am folosit feribotul la întoarcere. Pe tot drumul spre România și în special în Grecia, claxoanele și felicitările erau nelipsite.
Rep.: S-a scris mult despre misiunea pompierilor români în Grecia. Este adevărat că vă considerau „de pe altă planetă”? Ce voiau să spună cu asta?
P.F.: Am avut o organizare foarte bună. Motivația colegilor mei a fost foarte mare. Vă dați seama, a fost prima misiune de acest gen în afara granițelor țării. Ne-am dus foarte bine motivați. Am avut la dispoziție și o tehnică foarte bună, o tehnie nouă, trebuie să recunoaștem acest lucru. Și tehnica de alimentare a mașinilor a fost una deosebită. Poate toate acestea au ieșit în evidență, mai ales faptul că băieții noștri au fost exemplari. Vreau să remarc aici și echipajele din Republica Moldova, echipaje foarte bine pregătite, care au acționat alături de noi.
Rep.: Unii vă cataloghează ca fiind eroi…
P.F.: Nu! Suntem pompieri, suntem lucrătorii Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și ne-am făcut datoria. Eu cred că toți cei care își fac datoria, care salvează vieți și limitează pagubele materiale pot fi considerați eroi.
Rep.: Vă simt ca fiind un om disciplinat. Până și cel mai dur militar are pasiuni…
P.F.: Da, așa este! Îmi place mult sportul, sunt un familist convins. În interviurile pe care le-am dat până acum, am omis să le mulțumesc familiilor celor care au fost în misiunea din Grecia. Sunt un om și încerc să-mi fac datoria cât mai bine.
Rep.: Domnule colonel, vă propun să ne întoarcem la problemele din țară. Chiar și în Sălaj, problemele privind incendiile de vegetație continuă. Situația se repetă în fiecare an. Unde greșim?
P.F.: Disciplina….Sigur că cea mai ușoară modalitate de a curăța un teren este incendierea, dar trebuie să avem în vedere că asemenea incendii pot cauza probleme foarte grave. Populația trebuie să înțeleagă că o simplă ardere scăpată de sub control poate cauza tragedii.

R.P.

Leave a Comment