Cash Flow-ul, numit şi fluxul de numerar, reprezintă diferenţa dintre intrările şi ieşirile de numerar efectuate de o companie pe parcursul unui exerciţiu financiar.
Intrările sunt date de încasările companiei provenind de la clienţi, debitori, investitori, din vânzarea unor imobilizări corporale sau din încasarea unor împrumuturi primite pe termen lung.
Ieşirile sunt banii care se plătesc pentru salarii, chirii, materii prime, servicii, creditorilor sau acţionarilor.
• Intrările de numerar ale unui cash flow sunt date de încasările companiei provenind din următoarele surse:
– Clienţii care achită facturile emise de societate;
– Banca ce acordă un credit pe termen scurt pentru acoperirea unei lipse de fonduri;
– Banca ce acordă un împrumut pe termen lung cu scopul realizării unor investiţii;
– Vânzarea unor active ale societăţii, atunci când afacerea este divizată, restrânsă, lichidată;
– Aporturi sau împrumuturi ale asociaţilor;
– Investitorii care preiau părţi sociale sau acţiuni în societate.
• Ieşirile de numerar ale unui cash flow sunt date de plăţile efectuate de companie în urmatoarele scopuri:
– Salarii şi contribuţii sociale pentru angajaţii societăţii;
– Taxe şi impozite datorate bugetului general şi bugetelor locale;
– Achiziţia de materii prime şi materiale;
– Plata utilităţilor;
– Plăţi către diverşi terţi;
– Rambursarea unor credite contractate;
– Rambursarea împrumuturilor făcute de asociaţi.
• Beneficiile urmăririi cash flow-ului într-o companie:
– Oferă o imagine clară asupra tuturor încasărilor şi plăţilor din companie;
– Oferă posibilităţi de analiză a situaţiei finaciare trecute;
– Creează premisele pentru previziuni financiare;
– Planifică plăţile şi estimează corect încasările;
– Oferă control şi suport decizional managementului.
Tipuri de cash flow
– Cash flow pozitiv – intrările de lichidităţi sunt mai mari decât ieşirile.
– Cash flow negativ – ieşirile de lichidităţi depăşesc intrările.
• Componentele cash flow-ului
Analiza fluxului de numerar conţine trei părţi:
– activitatea investiţională priveşte intenţia societăţii de a face investiţii noi, achiziţionând bunuri şi echipamente, realizând construcţii, plătind pentru soluţii software etc.;
– activitatea financiară se referă la procurarea resurselor de bani necesare realizării investiţiilor: împrumuturi de la asociaţi, credite bancare, surse proprii sau fonduri nerambursabile;
– activitatea de exploatare (operaţională) desfăşurată de către societate în paralel cu realizarea investiţiei. Dacă analizăm un start-up, societatea nu va avea activitate operaţională până la data la care investiţia este finalizată.
• Fluxurile de numerar sunt adesea transformate în măsuri care oferă informaţii, de exemplu cu privire la valoarea şi situaţia unei companii:
– pentru determinarea ratei de rentabilitate sau a valorii unui proiect;
– pentru determinarea problemelor cu lichiditatea unei afaceri;
– ca o măsură alternativă a profiturilor unei întreprinderi atunci când se crede că conceptele contabile de angajamente nu reprezintă realităţi economice;
– fluxul de numerar poate fi utilizat pentru evaluarea „calităţii” veniturilor generate de contabilitatea de angajamente;
– pentru evaluarea riscurilor dintr-un produs financiar, de exemplu, potrivirea cerinţelor de numerar, evaluarea riscului de neplată, cerinţele de reinvestire etc.
• Concluzie:
Fluxul de numerar este suma totală de numerar generată şi primită de către o societate, împreună cu suma cheltuită pentru organizare. Urmărirea fluxului de numerar reprezintă înregistrarea imediată a tranzacţiilor într-un jurnal. Monitorizarea fluxului de numerar este considerată esenţială pentru a avea o imagine exactă a stabilităţii financiare a afacerii. Fluxul de numerar poate furniza informaţii ce pot fi utilizate pentru îmbunătăţirea situaţiei economice a firmei.
Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi ziarul Bursa. www.bursa.ro
