Baza relansării României a fost şi este agricultura

Reporter: Domnule Alexandru Lăpuşan, cititorii noştri vă cunosc de multă vreme drept un comentator acid şi pertinent al actualităţii româneşti prin intermediul editorialelor pe care publicaţia noastră le găzduieşte şi care au declanşat, nu de puţine ori, polemici mai mult sau mai puţin cordiale. De data asta, vă prindem acasă şi vrem să aflăm mai multe despre omul Alexandru Lăpuşan.

Alexandru Lăpuşan: Nu am să fiu eu judecătorul propriei mele activităţi dar, într-o privinţă, mă declar perfect de acord cu dumneavostră: sunt acasă! Am bătut lumea asta în lung şi-n lat dar, pentru mine, „acasă” înseamnă aici la Fodora. Ai mei vin din Fodora-Gîlgău, mama şi din Podiş-Ileanda, tatăl. Rădăcinile mele sunt aici. Fidelitatea faţă de ţară, respectul faţă de părinţi şi educaţia primită s-au constituit în principii şi valori pe care m-am sprijinit în viaţă. Mă gândesc totdeauna cu drag la Valea Someşului. Şi câteodată mă apucă un dor…. Am contribuit cum şi cât am putut la unele realizări din zonă: podul peste Someş şi Biserica din Fodora, introducerea telefoniei moderne sau a gazului metan in mai multe localităţi someşene, etc. Mă bucur să mă număr printre ctitorii Sfintei Mănăstiri Nicula. În semn de recunoaştere a eforturilor în susţinerea intereselor comunităţii, am primit titlul de Cetăţean de Onoare al comunei Gîlgău.

Rep.: Dacă tot aţi deschis subiectul, judecând după faptul că sunteţi titularul unei Diplome de apreciere acordată de către Episcopia Sălajului, păreţi a fi o persoană foarte ataşată de Biserică.

A.L.: Mă consider ataşat de valorile religioase şi morale în general. În ce priveşte Biserica, pentru comunităţile de pe Valea Someşului, fructificând şi activitatea unor preoţi de bună calitate, ea chiar a reprezentat de-a lungul timpului, şi reprezintă în continuare, o coloană vertebrală pentru comunitate. Au existat excese şi în Biserică dar, prin înţelepciunea mai marilor Ei, ele s-au îndreptat. Biserica Ortodoxă este biserică sobornicească dar, atât poporul cât şi preoţii înţeleg că, există o serie de reguli ierarhice ce trebuie respectate, reguli care au şi determinat stabilitatea acesteia de-a lungul timpului. Din păcate încă nu au fost rezolvate toate diferendele cu greco-catolicismul ceea ce alimentează vrajba între românii ardeleni. În pofida tuturor legilor civile (care nu pot avea relevanţă în aceste cazuri) un principiu este acceptat de toţi: fără credincioşi nu poate să existe nici o biserică. Dacă se va ţine seama de acest principiu, lucrurile îşi pot găsi uşor rezolvarea.

Rep.: Vă propun să trecem de la Biserică la politică, unde apele par a fi mai tulburi. Aţi ieşit din scenă de ani buni, dar comentaţi acum jocul politic ca un om cu o experienţă vastă în domeniu. Cum se vede politica românească din perspectiva unui observator avizat?

A.L.: Politica românească se vede cu ochiul liber chiar fără să fii foarte avizat. Din păcate nu este total greşit când se afirmă că politica este un paravan pentru hoţia organizată. S-a furat enorm şi se fură în continuare. Ce clasă politică responsabilă avem, când România nu mai are bănci, nu mai are nici unul din pilonii economici strategici (industria chimică, metalurgică, ciment, petrol etc) şi-a amanetat rezervele subsolului şi este împovărată de datorii? Cei care au pus mâna pe averile României luptă din răsputeri să-şi securizeze acumulările. Văd că, în sfârşit, structurile statului reuşesc să mai prindă câte unul. DNA-ul este deocamdată cam timid (faţă de ce ar trebui să se întâmple), însă sper să accelereze puţintel ritmul. Altfel, la noi (faţă de celelalte ţări europene) vor fi cele mai mari preţuri la cheltuieli publice (autostrăzi, spitale, şcoli, utilităţi etc). Evident, ca să încapă şi ciubucul! Ştie cineva pe vreunul din marii bogătaşi ai României de azi să fi făcut mari descoperiri ştiinţifice, să fie măcar amintit pe liste Nobel sau să fi muncit până la spetire cu tot clanul lor pentru a-şi putea justifica averile? Nu! La mai toţi, direct sau indirect, după ce au beneficiat de poziţii publice, le-au curs în puşculiţă bani şi averi, fiind apăraţi de o platoşă de imunitate, puternică şi nejustificată, în faţa legii. Octavian Paler, pe care nu l-am înţeles la timpul lui, spunea: “primul lucru care a fost privatizat în România a fost interesul naţional!” Mare dreptate a avut!

Rep.: Nu e o caracterizare prea dură din partea unui fost politician?

A.L.: Cred că este o caracterizare destul de corectă. Puterea şi Opoziţia s-au rotit deja de mai multe ori la guvernare şi au dezamăgit în egală măsură. Nici schimbările de azi din politica românească nu sunt convingătoare. Dacă poporul nu se deşteaptă, nu există, într-un viitor previzibil, nici o şansă de ieşire din marasmul politic, social şi economic în care ne zbatem de ani buni de zile. Îmi permit să vorbesc direct tocmai pentru că am fost multă vreme în mijlocul jocului politic, la nivel central şi local. Am fost primar al Dejului, ministru al agriculturii, secretar general şi vicepreşedinte al PDSR, deputat şi membru în Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor. Dincolo de experienţa acumulată, toate poziţiile publice mi-au permis să interacţionez nemijlocit cu modul defectuos, orientat înspre interese private şi de grup, de a face politică în România. Totul în dispreţul interesului naţional! Aşa că, atunci când vorbesc dur, cum spuneţi dumneavoastră, o fac în numele unei experienţe care mă îndreptăţeşte să vorbesc aşa. Evident că am şi nemulţumiri şi reproşuri personale!

Rep.: Păstraţi legături cu foştii parteneri de joc politic?

A.L.: Îmi oferiţi posibilitatea să vă spun un lucru interesant. După ce am ieşit din politică (sfârşitul anului 2004), am constatat că am prieteni în toate partidele politice. Este o mare satisfacţie! Poate înafara experienţei, care evident mi-a consolidat personalitatea, este un aspect care-mi oferă satisfacţie şi-mi întăreşte convingerea că la relaţii corecte, răspunsul, de cele mai multe ori, este din aceeaşi categorie. Am raporturi comunicaţionale bune cu majoritatea PSD-iştilor. Şi de la Cluj şi de la …centru. Sunt şi excepţii. Cu preşedintele Iliescu am o relaţie foarte bună şi-i asigur pe cititori că în orice poveşti de corupţie sau Hayssam-uri, nu are nici un fel de ….apăsare! Poate avea o vină că nu le-a dat mai tare peste mână, cândva, unora din PSD. Asta însă este o altă poveste.

Rep.: Care sunt proiectele în care sunteţi implicat la momentul prezent?

A.L.: Înafara slujbei de bază (SAI Muntenia Invest SA, administratorul SIF Muntenia), sunt vicepreşedinte al Patronatului Român, singurul patronat care a depăşit condiţiile impuse de Legea nr. 356/ 2001, pentru reprezentare naţională, şi-n această calitate coordonez Departamentul de Agricultură şi Dezvoltare Rurală fiind şi reprezentatul instituţiei în relaţia cu Ministerul Agriculturii (MADR). Am avut onoarea să fiu selectat ca membru al Comisiei Prezidenţiale pentru Politici publice de dezvoltare a agriculturii în România (2010-2013). Pe lângă activitatea de administrare a unor societăţi comerciale, desfăşor o activitate publicistică despre care aş putea să spun că îmi aduce destule satisfacţii. Sunt o persoană activă, consider că fiecare dintre noi trebuie să se implice, până la limita competenţelor, în buna funcţionare a societăţii.

Rep.: Cum vedeţi viitorul?

A.L.: Până la o viitoare ’’revoluţie’’ (pe care nici de această dată nu poporul o va decide), avem o clasă politică. Din păcate, evoluţia ei ne îndepărtează, tot mai mult, de interesul naţional. În aceste condiţii putem ajunge mai rau decât în perioada premergătoare unirii, când bucăţi de Românie erau vasale imperiilor din vecinătate. Pe lângă că nu mai avem nici un vector important prin care să putem influenţa mersul economiei, suntem sub MCV-ul CE şi sub condiţiile acordului cu FMI. Criza, cu componenta ei europeană fundamentală, nu se va sfârşi până la apariţia noilor mecanisme de coordonare şi control a economiei mondiale. Din păcate, valurile ce vor lovi cu putere o Românie lipsită de vlagă, vor fi prea puternice. Cu o clasă politică împrăştiată, fără soluţii reale, având ca singură dorinţă (vezi perioada premergătoare fanariotismului în Ţările Române) menţinerea la putere, şansele unei evoluţii pozitive nu sunt foarte mari.
Rep.: Care sunt actorii (politici) şi care sunt proiectele lor?

A.L.: Temele principale lansate anterior şi preluate de actuala majoritate sunt: modificarea Constituţiei (redistribuirea competenţelor instituţiilor puterii), reducerea numărului de parlamentari (eventual parlament unicameral), introducerea euroregiunilor ca formă administrativă, fluidizarea absorbţiei fondurilor europene, relansarea economică, milioane de locuri de muncă etc. Disfuncţionalităţile majore din cadrul coaliţiei de guvernare, dar şi lipsa contra-ofertelor din partea unei opoziţii prea împrăştiată au blocat elementele strategice de continuitate.
Scena politică, aşa cum arată acum, teoretic, este compatibilă oricăror combinaţii. În aceste condiţii, în 3-4 luni nu poate fi exclusă o altă formulă de guvernare. Având în vedere lipsa unei perspective atractive, o alianţă de uniune naţională care să gestioneze inclusiv alegerile prezidenţiale, pare verosimilă. După alegerile prezidenţiale, cred că o coagulare/consolidare a blocurilor politice pe principii doctrinare se va produce.

Rep.: Previziuni?

A.L.: Aş încerca o proiecţie, ţinând seama de specificul Văii Someşului. Baza relansării ţării a fost şi este agricultura, iar baza agriculturii o constituie gospodăriile agricole ţărăneşti (fermele de familie). Politicile de relansare economică ar trebui centrate, după părerea mea, în direcţia proprietarului de teren agricol, pentru a-l sprijini pe acesta să producă mai mult şi mai ieftin, pentru a-l sprijini să-şi valorifice varietatea imensă de produse agricole, pentru a crea la ţară un mediu economic atractiv. Cand satul românesc va fi viu şi puternic, ţara va fi puternică. Primele intenţii se văd în politica agricolă, deci speranţe reale sunt.

CARTE DE VIZITĂ LĂPUŞAN ALEXANDRU

• Născut la 1 februarie 1955
• Absolvent al Institutului Politehnic Iaşi, Facultatea Mecanică – Maşini Agricole (1980);
• Deputat în legislaturile 1990-1992, 1996-2000 şi 2000-2004
• Primar al municipiului Dej 1991
• Ministru si secretar de stat la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare 1992-1996
• Guvernator FIDA (Fondul Internaţional pentru Dezvoltarea Agriculturii) 1992-1996
• Membru al comisiei prezidenţiale pentru Politici publice de dezvoltare a agriculturii în România 2010-2013
• Secretar general al PDSR 1993-1994
• Vicepreşedinte al PDSR 1995-1997
• Vicepreşedinte Patronatul Român, reprezentantul PR în Comisia de Dialog Social la MADR
• Membru asociat al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, Bucureşti
• Cetăţean de onoare al Comunei Gîlgău, jud. Sălaj
• Ctitor al Mănăstirii Nicula-jud. Cluj

A consemnat Daniel Mureşan

 

4 Thoughts to “Baza relansării României a fost şi este agricultura”

  1. Anonim

    mai da asta nici usturoi n-a mancat nici gura nu-i poote! Asa vorbeste de parca am fost io in locul lui! Rusine nu mai exista in Romania!

  2. Petre

    Un om de doua parale! Fara coloana vertebrala, s-a ghidat tot timpul dupa vorba aceea: ubi bene, ibi patria! Cam asta este individul Laposh!

  3. Anonim

    eu il tin minte de pe la agricultura, n-a fost rau

  4. Anonim

    mult peste actualii „specialisti” din agricultura, numai ca daca nu faci politica, nu te mai baga nimeni in seama

Leave a Comment