Boala care ne macină oasele: cum o prevenim și cum încetinim evoluția ei

Tot mai multe persoane care au trecut de vârsta de 45-50 de ani, constată că se confruntă cu dureri  de oase, în special în urma unor fracturi, dureri care se prelungesc prin intensitate, dar mai ales durată, peste “termenul” firesc în cazul unor astfel de traumatisme. Acesta este primul semn că fragilitatea osoasă devine o problemă tot mai serioasă, iar gradul de porozitate a structurii osului crește. Mulți nu știu ce se întâmplă, simptomele sunt ușoare sau nu sunt în măsură să-i alerteze; de cele mai multe ori, însă, acestea lipsesc cu desăvârșire. Însă osteoporoza, căci despre această afecțiune este vorba, începe să se instaleze aducând cu ea scăderea masei osoase şi deteriorarea progresivă a ţesutului osos. Consecinţele directe sunt creşterea fragilităţii osului şi, implicit, riscul sporit de a suferi fracturi, multe dintre ele severe sau cu consecințe grave. Din cauza scăderii rezistenţei, oasele osteoporotice sunt predispuse la fracturi mult mai uşor decât se întâmplă în cazul unui os sănătos. Astfel apar rupturi ale oaselor în urma unor traumatisme relativ uşoare care, în mod normal, nu ar provoca asemenea efecte. Cel mai des afectate sunt coloana vertebrală, şoldul, antebraţul, articulaţia mâinii şi coastele. Fracturile sunt, în mod obişnuit, de două feluri: fracturi produse prin tasare (cele de la nivelul coloanei vertebrale) şi fracturi sub formă de crăpătura (la nivelul şoldului).

Ce se întâmplă când osteoporoza ne afectează oasele?

Oasele sunt formate din proteine, colagen, calciu şi alte minerale. Pe tot parcursul vieții, osul suferă un proces de regenerare, datorită celor două tipuri de celule: osteoclaste şi osteoblaste, ce înlocuiesc osul vechi cu ţesut nou, la “comanda” dată de organism, în funcţie de necesităţile sale de moment (îşi schimbă forma, rezistenţa etc.) Când apar dereglări în acest proces şi celulele ce produc ţesut nou nu mai pot face faţă, apar osteoporoza sau osteopenia (densitatea osoasă este scăzută, dar nu atât de mult încât să se ajungă la osteoporoză). În urma scăderii densităţii osoase, se reduce şi rezistenţa acestora, de aici fragilitatea lor crescută, specifică acestei afecţiuni. Nici bărbații nu sunt feriți de această afecțiune, aceștia fiind diagnosticați, însă, într-un procent mult mai mic. Dacă, în cazul femeilor, o femeie de peste 50 de ani din patru este diagnosticată cu osteoporoză, în cazul lor, este vorba de un caz la opt persoane. Un nivel scăzut de testosteron, cum apare în hipogonadism sau odată cu înaintarea în vârstă, fumatul, alcoolul și un stil de viață sedentar pot accelera instalarea osteoporozei la bărbați. În funcţie de cauzele sale, există osteoporoză primară, care apare în urma modificărilor suferite de organism odată cu vârsta (aşa cum sunt modificările antrenate de menopauză), și osteroporoză secundară, cauzată de o afecţiune ce interferă cu procesul normal de remodelare osoasă.

Simptomele osteoporozei

Osteoporoza poate fi mult timp asimptomatică (fără simptome). Primul semn dat de organism este, de obicei, durerea apărută în urma unei fracturi; deşi există şi fracturi osteoporotice nedureroase – practic, cele mai periculoase, pentru că rămân nediagnosticate. Fracturile coloanei vertebrale pot da dureri acute ce radiază din spate spre părţile laterale; fracturile prin tasare repetate de la acest nivel vor cauza, în timp, dureri cronice de spate, cu scădere în înălţime şi curbări ale coloanei (aspect de cocoaşă) din cauza colapsului vertebrelor. Fracturile de şold apar, cel mai des, în urma căzăturilor. Metoda cea mai sigură de diagnosticare a acestei afecțiuni este absorţiometria duală a energiei cu raze X (DXA). DXA măsoară densitatea osoasă în şold şi coloană, durează între 5 şi 15 minute, este precisă şi expune pacientul la mai puţin de o zecime din cantitate de raze care se foloseşte într-o radiografie normală de torace. Prin această metodă se compară densitatea osoasă a pacientului cu media densităţii osoase a persoanelor de acelaşi sex şi aceeaşi rasă. Astfel se calculează scorul „T”, care reprezintă densitatea osoasă în funcţie de deviaţia standard (DS) faţă de maximul densităţii osoase la tineri. Cauze, factori și grupe de risc: Sexul feminine al rasei caucaziene (rasă din care și noi facem parte)  şi cea asiatică reprezintă cele mai afectate categorii. Deficitul de calciu în alimentație, lipsa activității fizice, fumatul și consumul de alcool dar și antecedente în familie pot fi factori propice apariției bolii. La nivel hormonal, nivele de estrogen scăzute la femei și testosterone la bărbați sunt, de asemenea, cauze care favorizează instalarea acestei afecțiuni.

Prevenţie şi remedii clasice pentru osteoporoză

Cu toate că începerea timpurie a tratamentului reduce mult riscul fracturilor osoase, nu se poate spune că există un tratament curativ (vindecător); de aceea, prevenţia – în osteoporoză – este la fel de importantă ca şi tratamentul în sine. Scopul tratamentului clasic este de a preveni fracturile, prin reducerea pierderii osoase sau chiar prin creşterea densităţii şi rezistenţei oaselor. Tratamentul are două părţi – prima parte se referă la schimbarea stilului de viaţă, cu eliminarea factorilor de risc, iar a doua parte vizează substanţele medicamentoase ce se pot administra. Schimbarea stilului de viaţă, renunţarea la fumat şi alcool, efectuarea de exerciţii fizice zilnice (gimnastică, mers pe jos etc.), o dietă slabă în grăsimi şi bogată în calciu şi D, administrarea de suplimentele alimentare pe bază de calciu, la recomandarea medicului, sau o alimentaţie ce conţine necesarul de calciu, încă din copilărie. Aportul correct de calciu în funcție de vârstă este – 800 mg/zi pentru copii, între 1-10 ani, 1000 mg/zi pentru bărbaţi şi femei aflate în premenopauză, 1.200 mg/zi pentru persoane între 11-24 de ani, 1.500 mg/zi pentru femei la menopauză și1.200-1.500 mg/zi pentru femei însărcinate sau care alăptează. Aceste cantităţi sunt suficiente pentru necesităţile organismului, şi pentru a evita osteoporoza, şi în cazul în care boala deja s-a instalat. În cazul unei alimentaţii sărace în calciu, se pot administra suplimente alimentare ce conţin calciu în diferite concentraţii. Vitamina D: este necesară organismului pentru că ajută la absorbţia calciului din alimentaţie în intestine. Lipsa acestei vitamine din organism poate provoca osteomalacia (oase moi din cauza aportului insuficient de calciu). Vitamian D ajută, la fel ca şi calciul, la creşterea rezistenţei osoase. Această vitamină este furnizată de alimentaţie şi de piele. Pielea produce vitamina D în funcţie de expunerea sa la lumina soarelui (persoanele ce locuiesc în zone însorite, cum ar fi California, Miami etc. “acumulează” mare parte din necesarul de vitamina D prin piele). Ce înseamnă un aport adecvat de vitamina D?  200 UI (unităţi internaţionale) pentru vârste între 19 şi 50 de ani, 400 UI între 51 şi 70 de ani, 600 UI pentru persoane peste 71 de ani. Supradozajul de vitamina D – peste limitele prescrise această vitamină devine toxică şi poate duce la niveluri crescute de calciu în urină şi sânge, cu formarea de pietre la rinichi. Tratamentul hormonal, un alt remediu dar care este valabil, evident,doar sub supraveghere medicală, este eficient însă trebuie evitat tratamentul hormonal de lungă durată, din cauza numeroaselor sale efecte adverse (tromboză venoasă, infarct, accident vascular, afecțiuni neoplazice etc.). Alegerea unui tratament corect în osteoporoză se face numai cu ajutorul unuia sau mai multor medici specialişti în domeniu şi niciodată acţionând pe cont propriu, eventual şi pe baza sfaturilor unor prieteni, rude, cunoştinţe sau în urma citerii anumitor informaţii postate în ziare, pe internet etc. există și remedii naturiste cu bune rezultate însă acestea rămân o opțiune a fiecărui pacient care are acest diagnostic. Un stil de viață sănătos, aport de calciu din lactate, brânzeturi, aport de vitamina D din legume și fructe, mersul pe jos sau cu bicicleta, o baie de soare la primele ore ale dimineții – pentru cei care nu au interdicție – o atitudine pozitivă și evitarea factorilor nocivi precum fumatul sau alcoolul, dar și renunțarea la excesul de cofeină, băuturi de tip cola și alte alimente nocive, ne pot asigura o înaintare în vârstă lipsită de această afecțiune, o problemă extrem de serioasă pentru tot mai multe persoane trecute de vârsta de 60 de ani.

Medicul specialst de medicină internă Mihaela Moise spune: „Odată instalată osteoporoza, nu este posibilă refacerea masei osoase. Totuşi, intervenția precoce poate preveni osteoporoza iar cea terdiva poate opri progresia bolii. Dacăeste prezentă o cauză secundară tratamentul specific are scopul îndepărtarii cauzei.

Metode fizice :

  • corset / brau ortopedic
  • exerciții fizice cu consultarea unui fizioterapeut

În faza acută a tasării :

  • analgezice
  • miorelaxante
  • caldura
  • masaj
  • repaus conform indicațiilor medicului

Tratamentul cronic farmacologic trebuie luat doar în urma prescripției medicului”, avertizează dr. Mihaela Moise.  Nu luați medicamente, suplimente nutritive, suplimente de calciu și vitamina D din farmacii, fără un consult medical de specialitate efectuat în prealabil şi fără ca aceste produse să vă fi fost prescrise.  Nu luați medicamente din farmacii, care promit, prin reclame direct în farmacie sau cele din spațiul media, refacerea structurii osoase, întărirea oaselor sau alte efecte. Acestea vă pot face mai mult rău, vă pot aduce boli de ficat, rinichi, boli ale sistemului circulator sau alte dezechilibre în întregul organism. Nu administrați hormoni pentru a preveni sau trata această afecțiune ori altele, dacă aceștia nu v-au fost prescriși prin rețetă de medic, în doza și pe termenul stabilit strict în cazul dumneavoastră, în urma consultului și analizelor specifice! Orice medicament sau supliment din farmacii sau magazine trebuie achiziționat și administrat doar după un consult și la recomandarea strictă a medicului de familie sau a medicului de specialitate!

 

 

 

 

 

Alte articole

Leave a Comment