Un sălăjean, în sprijinul românilor izolați în munți

Despre Alin Gâmbuluț am mai scris, unii îl cunoașteți. Este jibouanul pasionat de mașini de teren. A avut multe asemenea mașini, își dedică o mare parte din timp acestor mașini, le studiază, le modifică. Alin nu este doar proprietarul unui atelier auto, ci și omul care se folosește de astfel de mașini pentru a ajunge în vârf de munte, acolo, la oameni necăjiți.

Lui Alin nu-i place să se laude. Îl laud eu și îmi asum. E nevoie de asemenea exemple, e bine să spunem, poate vom fi mai buni. Alin a fost ani la rând cu mașinile lui la români izolați, la oameni care trăiesc în munți din România, pe creste, la marginea pădurii, acolo unde doar mașina de teren poate ajunge iarna. Zilele trecute, Alin a participat la o asemenea misiune umanitară. Cu greu l-am convins să îmi povestească. Nu voia să se laude, nu îi place. Au fost pasionați de motoare din toate colțurile țării.

„A fost ceva rapid, am stabilit, ne-am întâlnit, am încărcat mașinile cu alimente și am pornit spre munți, acolo unde numai mașina de teren poate rula pe drumuri desfundate de noroi sau acoperite de zăpadă. Suntem oameni pasionați de mașini de teren, unii nu ne-am cunoscut, dar mașinile ne-au apropiat. Am urcat în munți, am fost în Apuseni, dar și în alte zone, acolo unde distanța dintre case este de câțiva kilometri, iar oamenii sunt bătrâni și necăjiți. Le-am dus ce am putut. Acolo vezi oameni, vezi copii, le vezi privirea, iar uneori nu este o privire de fericire. Ne-am dus cu ce am putut, iar experiența a fost una deosebită. Drumul nu a fost foarte dificil, iar mașinile s-au descurcat bine. Numai că este nevoie și de experiență pentru a conduce mașina pe drumuri dificile. Degeaba ai mașină puternică dacă nu ști să o conduci”, mi-a spus Alin. A urmat o clipă de tăcere. Simțeam că e emoționat. L-am întrebat despre mașină. S-a dus în munți cu un Jeep de ultimă generație, motor pe benzină, aproape 300 de cai putere. Nu, nu mașina este cea mai importantă ci faptul că s-a dus cu un strop de speranță, de bucurie, acolo unde nu există lumină, acolo unde copilul învață la lumina lumânării sau unde zăpada ține localitățile izolate luni de zile.

Misiuni caritabile pe patru roți

„Noi suntem o echipă chiar dacă nu ne știm foarte bine. Pasiunea pentru mașini de teren ne unește. Asta ne place. Ne sunăm, ne întâlnim. Nu ne lăudăm cu ce facem. Cred că trebuie să fim buni tot timpul, asta trebuie să încercăm noi”, mi-a spus Alin Gâmbuluț.

Leave a Comment