Este tânăr, sub 40 de ani, și coordoneaza activitatea secției de Oncologie a Spitalului Județean de Urgență din Zalău. În fiecare dimineață se trezește la ora 5 și conduce 100 de km pentru a sosi la muncă. El este medicul care începând cu data de 1 noiembrie este și directorul medical al celei mai mari unități spitalicești din Sălaj.
Alexandru Iliescu reprezintă a doua generație de medici în familie. Deși în liceu a studiat informatica, pentru viitor a ales să studieze medicina. Specialitatea oncologică a fost o alegere deloc întâmplătoare, în prezent implicându-se și într-un proiect care vizează elaborarea unei platforme online pentru pacienții cu afecțiuni oncologice din România. Pe doctorul Alexandru Iliescu l-am întâlnit cu ani în urmă la o conferință de presă a spitalului. Am fost interesat de poziția sa față de un comportament nesănătos al oamenilor în suferință care apelează la vraci și vindecători, ajungând la medici de cele mai multe ori când e prea târziu. Mi-am propus să realizez un interviu cu medicul Iliescu, l-am sunat și a acceptat să purtăm un dialog. Am ajuns la spital într-o zi aglomerată, dar probabil așa sunt toate, am respectat procedurile legale și am intrat în secția de Oncologie. M-am așezat cuminte pe un scaun, am așteptat, tânărul doctor a intrat și am pornit reportofonul. Ce a urmat, este aici, pentru tine, cititorule.
Reporter: Cine este omul Alexandru Iliescu?
Alexandru Iliescu: Mă consider un om cât se poate de simplu, cu plăceri, cu vicii. Am încercat să fac câte un pic din toate lucrurile pe care le consider bune. Încerc să mă bucur în fiecare zi mai ales că lucrez într-un domeniu în care, fără să vreau, sunt în prima linie. Atunci, cumva, în ultimii zece ani am fost sculptat în a avea parte și de bucurii când viața ni le oferă. În plan medical mă consider un om foarte conștiincios, e un domeniu în care nu trebuie să existe marjă de eroare, ne dorim să scoatem maxim din fiecare om pe care îl avem în fața noastră. Gândurile despre joacă și superficialitate încerc să le las în afara profesiei pe care o am. Împreună cu colegele mele și cu colegii din țară, încercăm să ne implicăm în proiecte de cercetare, de dezvoltare, gândurile noastre se duc către perfecționare. Chiar în ultimele zile am finalizat împreună cu colegele mele, doctorița Chețea și doctorița Trăilă, o lucrare despre cancerul renal și ne bucurăm că am reușit să contribuim și noi pe partea asta, științifică.
Rep.: Când a apărut dorința de a deveni medic? A fost o întâmplare sau e o chestiune premeditată?
A. I.: Nu a fost o întâmplare mai ales că am fost expus domeniului medical. Copil fiind am crescut într-o familie unde tatăl meu este medic și, de asemenea, bunicii și străbunicii mei au fost parte din sistemul medical. Repet, nu a fost o întâmplare, dar dorința de a deveni medic a apărut prin clasa a XI-a, eu terminând un liceu cu profil informatic. Cred că asta m-a ajutat foarte mult în ceea ce privește organizarea muncii, în strategiile de aplicare a terapiilor.
Rep.: N-am reținut exact, dar mi-ați povestit înainte de interviu despre un membru al familiei, o străbunică implicată în procesul sanitar din timpul războiului…
A. I.: Perioada interbelică a fost cea în care s-a format ca soră medical, iar străbunicul meu a fost și el agent sanitar. El a fost sanitar și pe front, iar în cele din urmă în lagăr, la ruși.
Rep.: De ce oncologia?
A. I.: Eu văd medicina ca un fenomen complex care trebuie gândit într-o anumită perspectivă. Fiind într-o eră a evoluției atât informatice cât și umane, trăim o dezvoltare rapidă a tot ceea ce înseamnă parte umană și tehnologie. Oncologia mi s-a părut un domeniu foarte activ, care a fost sub un con de umbră, de groază, de când au fost identificate primele tumori și de când a apărut știința asta a cancerologiei. Am văzut și luminița de la capătul tunelului, o luminiță care crește tot mai mare și în care pacienți fără speranță au devenit pacienți cu speranță, în care boli incurabile se transformau în boli cronice. Deși asocierea a orice cu oncologia implică un grad de tristețe, eu am considerat că în acest domeniu medical este loc de foarte mult bine, de foarte mult progres și am vrut să vin în întâmpinarea pacienților cu tot ceea ce am eu mai bun de oferit.
Rep.: Sunteți un medic tânăr. De ce ați ales să profesați la Zalău și nu în altă parte?
A. I.: Un motiv este faptul că Zalăul este aproape de Cluj și nu neapărat datorită apropierii în kilometri, ci a pacienților pe care i-am îngrijit pe parcursul pregătirii mele în perioada de rezidențiat. Foarte mulți pacienți din Sălaj apelau la servicii medicale din Cluj. Mai mult, prin 2016, am vizitat Spitalul Județean de Urgență din Zalău. Am rămas impresionat de condițiile pe care acest spital le oferă, un spital renovat, cu destule locuri de internare, iar acesta a fost pentru mine un aspect extrem de important, să te poți ocupa de pacienți, să-i poți trata în condiții bune de lucru și am văzut foarte mult potențial al acestei zone. Să știți că nu regret nici un moment alegerea făcută.
Rep.: De când sunteți șeful secției de Oncologie?
A. I.: Am preluat secția de Oncologie în anul 2017, în luna februarie.
Rep.: Termenul „oncologie” ne duce cu gândul la o boală incurabilă, chiar la moarte.
A. I.: Oncologia, dacă este să o privim în tot ceea ce înseamnă prevenția și depistarea precoce și tratamentul eficient, nu înseamnă doar deces, cancerul nu înseamnă doar moarte. Problema este momentul în care descoperim cancerul. Urmează să ajungem în anii următori la un număr foarte mare de pacienți care vor beneficia de screening, de prevenție. Încercăm să-i familiarizăm pe pacienți cu ceea ce înseamnă prevenția. Prevenție nu înseamnă să mergi la medic doar când ai simptome ci, în funcție de categoria de risc în care te regăsești, să faci anumite controale periodice pentru a depista boli în fază incipientă, până să dea ele simptome, unde tratamentele sunt cu supraviețuiri de la cinci ani până la sută la sută.
Rep.: În România avem o mare problemă. În țară încă sunt oameni care apelează la acele leacuri băbești, la tot soiuri de oameni care își spun vindecători, vrăjitori, vraci etc.
A. I.: Una dintre surprinderile mele în domeniul medical în care profesez este lipsa interesului oamenilor pentru propria sănătate. Nu pot să spun câți oameni, dar zilnic întâlnesc persoane care ar apela la tot felul de vindecători sau nici nu știu cum să-i numesc. În loc să-și ia informațiile din surse valide și să fie informați de profesioniști, unii preferă așa, credința asta a grupului, sfaturile care circulă de la un om la altul, sfaturile despre bolile de echipă cum le spun eu. Aici, individul nu mai există ca unicitate și când discutăm de vindecători și de tot soiul de terapii care se aplică la fel pentru toți, l-am pierdut pe om, pe elementul esențial. Noi, medicii, când tratăm pe cineva, tratăm persoana, pacientul. Pacienții nu sunt la fel, iar tratamentul nu este la fel pentru toți, asta nu vor să înțeleagă cei mai mulți. Fiecare om este diferit. Personalizarea este de fapt cheia succesului. Noi suntem în fața unei ere a testărilor genetice, a terapiilor pe mutațiile pacienților noștri.
Rep.: A crescut incidența afecțiunilor oncologice?
A. I.: Da, a crescut incidența acestor afecțiuni, iar aici sunt două aspecte. În primul rând depistăm mai mult, iar accesul la investigații devine tot mai facil. Și ne bucură chestiunea asta pentru că deși descoperim mai mult, important este să descoperim în fază incipientă. Pe de altă parte, speranța de viață a crescut foarte mult. Asta vine la pachet cu boli pe care noi nu le-am mai întâlnit. Cancerul face parte din categoria asta de boli.
Rep.: Există cazuri care v-au marcat până acum?
A. I.: Da, există și mă bucur foarte tare când le văd. Mă refer la cele care m-au marcat în bine. Din păcate, cele care ne marchează negativ sunt mai multe. Avem în lista de pacienți oameni cărora nu li s-a dat șanse și îi vedem acum pe picioare, cu o îmbunătățire a calității vieții. Avem două scopuri. Primul este prelungirea vieții și al doilea este îmbunătățirea calității vieții. Nu are cum să nu te impresioneze un pacient care avea speranțe reduse de viață, iar noi îl vedem după luni sau ani într-o formă bună, cu o stare mult îmbunătățită. În urmă cu o lună am avut o situație asemănătoare, o doamnă care și-a revenit foarte bine dintr-o situație din care noi nu credeam că va ieși.
Rep.: Vreau să ne întoarcem la vraci. Tot mai mulți români se informează nu în cabinetul medicului, ci de pe facebook, de pe rețele de socializare, consumă multe medicamente, ies din farmacii cu punga plină de medicamente.
A. I.: Hai să vă dau un exemplu. Sunt multe reclame la televizor cum că tratamentul ăsta este bun pentru toate inflamațiile, pentru toate simptomele. Eu când văd chestiunile astea care nu sunt personalizate în medicină și când recomandările vin la grămadă, acolo să știți că este o problemă. Consider că aici este o îndepărtare profundă de știința care înseamnă mediul didactic și academic. Îi consider pe cei care propun tot felul de terapii miraculoase ca făcând parte din categoria înșelătoriilor pentru că este un lucru care nu poate fi demonstrat cu date clare, științifice. Văd și multe produse sub formă de suplimente, pe ambalajul cărora nu sunt trecute nici contraindicații sau alte informații esențiale. Acolo există o problemă. Sunt unele care nu au nici informații privind efectele adverse. Despre ce vorbim aci? Cu orice poți glumi, dar nu când vine vorba de sănătate. La noi au ajuns pacienți care din cauza unor așa zise terapii alternative s-au îmbolnăvit, am avut pacienți cu hepatită toxică, cu insuficiență renală din cauza unor asemenea terapii.
Rep.: Nu sunteți singur în activitatea pe care o desfășurați la Spitalul Județean de Urgență Zalău.
A. I.: Da, așa este. Vorbesc cu mare drag despre echipa pe care o coordonez în sensul în care este foarte important să ajungem să fim un tot unitar, o echipă, un întreg, să funcționăm ca o mașină bine unsă. Echipa mea este alcătuiră din dr. Alina Cheța și dr. Marilena Trăilă. Avem un corp de asistente condus de doamna asistent șef Mariana Lazăr. Nu am decât cuvinte de laudă la adresa medicilor și asistentelor secției noastre. Fără spiritul acestor oameni eu nu cred că rămâneam aici.
Rep.: Cum arată o zi de muncă pentru medicul Alexandru Iliescu?
A. I.: Ziua mea de serviciu cuprinde și partea mea de condus. Pentru mine, mașina este un cabinet pe patru roți pentru că partea de telemedicină se face foarte bine din spatele volanului. Eu mă bucur că mă trezesc foarte devreme, așa, pe la 5, iar apoi urmează perioada în care trebuie să fiu foarte treaz pentru a mă urca la volan și a porni spre Zalău. Conduc aproape o sută de kilometri până aici. Pornesc din Cluj și vin la Zalău, iar asta fac zilnic, de luni până vineri, uneori și în weekend. Prin telefon, până ajung la spital, foarte multe lucruri pot fi organizate. Asta fac de aproape cinci ani.
Rep.: Dar o zi din viața personală?
A. I.: Este greu, pentru că duci o viață combinată. Nu prea îmi place să mă rup din ceea ce înseamnă pacienții mei nici în zilele libere. Stăm conectați la telefon cu situația pacienților, vorbim la telefon cu doamnele asistente care rămân în secție și după ce plec eu din spital. Nu consider că este o povară, ci este chiar o relaxare când știu că putem ajuta, putem trata, îngriji pacienții. Da, sunt și eu om, îmi place să ies la iarbă verde, îmi place sportul, ieșirea în natură.
Rep.: Sunteți credincios?
A. I.: Am o credință, nu este așa, clasică. Cred în ceea ce înseamnă efectul grupului, în beneficiul pe care un ritual poate să îl aducă în viața unui om și ceea ce înseamnă credința colectivă. Numai că pentru a te putea duce duminica la biserică, să zici o rugăciune și să aștepți că se va întâmpla ceva, asta înseamnă ca de luni până sâmbătă să depui toate eforturile umane posibile. Nu cred în miracolele vindecătorilor și așa mai departe. Dacă dorești să obții ceva cu adevărat și te străduiești în acest sens, atunci poți spune că și credința vine la pachet.
Rep.: Credeți că există vreo legătură între medicină și credință?
A. I.: Noi cu cât analizăm mai mult și mai în profunzime corpul uman, descoperim practic aceste conexiuni. Ne dăm seama de fapt că dacă ne analizăm din punct de vedere atomic, suntem foarte mult spațiu gol ca structură materială pe care o avem. Numai că eu nu prea cred că e atâta spațiu gol acolo. Legătura dintre medicină și credință există exact cum vă spuneam, din punctul meu de vedere. Dacă ne dorim un lucru, dacă noi credem că este benefic acel lucru și muncim pentru a-l obține, atunci lucrurile se vor concretiza.
Rep.: Există miracole în medicină?
A. I.: Miracolele apar. Uneori nu ai destule informații pentru a aprecia cum va decurge situația unui pacient și a unei terapii. Faptul că mă întrebați de chestiunea asta și vă spuneam de cazuri care se pot încadra în categoria asta, pe mine mă forțează ca fiecărui pacient să-i asigur un maxim de șanse. Atunci când ești sigur că ai făcut totul pentru acel pacient, ți-ai pus la treabă toată expertiza, ai oferit toate posibilitățile terapeutice, ăsta e momentul în care, din când în când, mai apar și miracole. Nu sunt miracolele acelea de televiziune, ci sunt niște miracole referitoare la așteptările noastre.
Rep.: Știu că sunteți implicat și în proiecte medicale importante. Ne puteți da exemple?
A. I.: Faptul că oncologia îți dă posibilitatea de a te implica în cercetare, de a contribui la progresul acestei specialități, a fost unul dintre lucrurile care m-au atras aici. Împreună cu niște informaticieni foarte buni lucrăm la elaborarea, dezvoltarea și crearea unei platforme pentru pacienții oncologici. Noi o vom oferi specialiștilor pentru a fi o unealtă bună în tratament. Ne dorim ca această platformă să fie oferită tuturor spitalelor care au profil oncologic. Platforma se referă la un program de prescriere de citostatice cu o bază de date actualizată, dorim să facilităm crearea de comisii terapeutice online, indiferent de localizare și de specializări. Acesta este proiectul principal în care sunt implicat acum. Sper ca în cel mai scurt timp să avem o versiune disponibilă. Aceste programe prin care noi prescriem citostaticele și calculăm dozele sunt greu de găsit și costă foarte mulți bani. În plus, acestea sunt unele dintre cele mai importante lucruri pe care un medic oncolog le poate avea, unelte de care ai nevoie pentru a putea fi cât mai precis și a evita eroarea umană. Mulți colegi din țară folosesc încă un sistem manual, pe hârtie, ceea ce nu mi se pare că este de secolul în care suntem.
Rep.: Există metode pentru prevenirea cancerului?
A. I.: Trebuie să evităm alimente care se cunosc că sunt cancerigene, consumul de toxice și evitarea mediilor care duc la apariția acestei boli. Pentru a apărea un cancer este nevoie de o combinație între factorii cu care intrăm noi în contact. Sunt acei factori de risc, substanțe toxice, mediu cu factori periculoși, poluare etc. Mai e și partea genetică, iar aici e o problemă pentru că nimeni nu prea știe cu ce bagaj genetic vine. Dar și aici s-au făcut pași importanți în cercetarea internațională. Există inclusiv proiecte românești concepute în a secvenția părți ale genomului tocmai pentru a identifica posibile alterații care să ducă la apariția cancerului. Până la urmă, un cancer descoperit în fază incipientă, când este localizat, este eliminat printr-o terapie locală și boala este tratată.
Rep.: Să înțeleg că trebuie să trecem mai des pe la laboratorul de analize medicale?
A. I.: Consider că ar trebui puțin sprijin prin medicii de familie. În străinătate cam ei se ocupă cu această parte de screening și de monitorizare. Medicul de familie ar trebui să cunoască profilul medical al fiecărui pacient din registrul dumnealui. Numai că la noi în țară știu că medicii de familie au foarte mult de muncă. N-ai cum ca medic de familie să faci treaba asta când ai două sau trei mii de pacienți.
Rep.: Ce afecțiuni oncologice tratați la Zalău?
A. I.: Din fericire, terapiile administrate în oncologie sunt destul de globalizate. Nu prea există situații în care să nu putem acoperi nevoile pacienților noștri. Tratăm pacienții cu tumori solide, tratăm pacienții pentru aproximativ 95 la sută din afecțiuni, încercăm să concentrăm în centre universitare doar acei pacienți care au recomandarea ghidurilor să fie tratați pentru că au ceea ce numim tumori rare. Noi tratăm întreaga patologie oncologică.
Rep.: A crescut incidența cancerului în ultimii ani?
A. I.: Se păstrează incidența la bărbați a cancerului bronhopulmonar, cancerul colorectal, la femei cancerul mamar, cancerul de col uterin. Și la femei a crescut în ultimii ani incidența cancerului bronhopulmonar.
Rep.: Un gând pentru pacienții din Sălaj?
A. I.: Gândurile din partea mea și din partea întregului colectiv sunt cât mai bune, ne dorim ce este mai bun pentru pacienți. De aceea venim în fiecare zi și luptăm pentru ei. Și noi considerăm că suntem aici pe un front împotriva cancerului și altor maladii. Le doresc multă sănătate tuturor și să apeleze cu încrede la noi dacă au nevoie.
I-am mulțumit doctorului Iliescu pentru timpul acordat. M-a rugat ceva. Nu știa dacă se poate. Mi-a explicat că medicul este important, dar la fel de importante sunt și asistentele medicale. Medicul și asistenta medicală formează o echipă ce trebuie să fie perfectă. Mi-a dat o listă cu niște nume. Sunt numele asistentelor de la secția de Oncologie, de acolo unde viața atârnă uneori de o clipă, de o zi. Ele sunt: Dana, Monica, Laura, Elena, Claudia, Adriana, Daniela, Mihaela, Viorica, Mariana, Maria, Elisabeta, Veronica, Adriana, Ileana, Ana și Anamaria.
