Profesorul de istorie Dumitru Bârjac la vârsta de 80 de ani

Motto: ”Istoria este martora secolelor, lumina adevărului, sufletul amintirilor, dascălul vieții, solul vechilor timpuri” (Cicero)

A venit pe lume la Păușa (pe ulița Trăznii), comuna Românași, județul Sălaj, în 23 octombrie 1942. Tatăl său era în acel moment la muncă în spatele frontului, la Hatvany, în Ungaria.
Părinții: Iustina Bârjac (1904-1976), Gavril Bârjac (1905-1987); frații: Bârjac Ioan (1926-2011), Bârjac Viorica (1929-2006), Bârjac Ștefan (1933-2015), toți truditori ai pământului de pe Valea Agrijului.
A urmat cursurile școaii primare la Păușa, între anii 1950-1954, învățător Ioan Vlaicu – zis Momu. După absolvirea școlii primare în satul natal Păușa, a urmat Școala generală de 7 ani la Buciumi între anii 1954-1957. Școala din Buciumi era vestită în tot raionul Zalău, având dascăli eminenți. A învățat la ”lompă cu fotoghin”, stătea la internat și lua masa la cantina școlii, unde făcea săptămânal ”practică” la bucătărie, alimentele le ducea de acasă. Patru dascăli îi ține minte și acum: Dumitru Manolescu, de o exigență și severitate ieșite din comun, care l-a educat botanic și agricol în păduri și pe câmpuri, sau în Grădina școlii împrejmuită de elevi cu gard viu. Alți dascăli memorabili de la Buciumi: soții Goia Florica – profesoară de limba și literatura română, Goia Ioan – profesor de matematica și Alexandru Popa – profesor de istorie.
Între anii 1957-1961, a urmat cursurile Școlii Medii din Zalău (clasele VIII – X-a la actuala Școală Gimnazială ”Simion Barnuțiu”), iar din anul 1960, când s-a făcut fuziunea cu Școala Medie “Ady Andre”, a urmat clasa a XI-a în actuala clădire a C.N.S Zalău. Aici a întâlnit dascăli celebri care i-au marcat drumul vieții: Filip Magdalena – profesor de istorie și diriginte, domnișoara Oțelia Viorica – profesor de limba română.
Între anii 1961-1966, a urmat cursurile Facultății de istorie a Universității ”Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca, având ca profesori printre alții pe academicienii Constantin Daicoviciu, Ștefan Pascu, Camil Mureșan și Nicolae Edroiu – care i-a și condus lucrarea de gradul I.
Itinerarul celor cinci ani de studenție a fost unul specific la Alma Mater Napocensis, măreața cetate universitară din orașul de pe Someș, o adevărată Mecca; Universitate, căminul 10, cantina și minunatul complex studențesc “Hașdeu”, stadionul municipal ”Gheorghe Gheorghiu Dej” – azi Cluj Arena, Sala Sporturilor, Cinematograful “Republica” (azi “Florin Piersic”), Casa de cultură a studenților ”Gheorghe Gheorghiu Dej”, azi “Dumitru Fărcaș”, Teatrul și Opera Română, concertele simfonice ale Filarmonicii clujene, o plimbare pe Cetățuie pentru a admira panorama de neasemuit a Clujului, o mișcare prin parcul universitar ”Iuliu Hațieganu” sau o vizită la celebra Grădină Botanică. Clujul are numeroase atracții fascinante.
Nu poate uita nici momentele petrecute în preajma celui mai bun prieten, cartea, în măreața citadelă a cărții, Biblioteca Universitară ”Lucian Blaga”, sau biblioteca Institutului de Istorie sau celei de la Facultatea de Istorie.
Cei cinci ani de studenție în Cluj au fost cei mai frumoși din viața lui. Își aduce aminte de primul meci de fotbal din divizia A pe care l-a văzut în anul 1961 pe stadionul ”Gheorghe Gheorghiu Dej” (azi Cluj Arena): Știința Cluj – Știința Timișoara 4-1 (4-0) cu cvintetul ofensiv Ivansuc, Gane, Marcu, Mateianu, Horațiu Moldovan. Din acel moment n-a mai ratat nici un meci al Universității. S-a împrietenit cu Remus Câmpeanu, Dan Anca, Vasile Gaboraș, Gyuri Kromely, Dorin Barbu. Mergea și la meciurile de volei, handbal, baschet, rugby ale Universității.
”U” a rămas pentru vecie în inima lui. S-a bucurat enorm de mult de revenirea după șapte ani pe prima scena fotbalistică a țării care din 2022 se cheamă Superliga.
Imediat după absolvirea Facultății a urmat cursurile Școlii de Ofițeri în Rezervă de la Radna-Lipova între 30 iulie 1966 și 15 ianuarie 1967, căpitan în rezervă. Acolo a văzut finala Campionatului mondial de fotbal din 1966, Anglia-RFG, 4-2, după prelungiri.
Între 6 februarie și 15 octombie 1967 a fost profesor de istorie – geografie în localitatea Aghireș, raionul Zalău, regiunea Cluj. În perioada 15 octombrie 1967 – 15 decembrie 1968 a fost director al Casei Pionierilor din Zalău. Între 15 decembrie 1968 și 1 noiembrie 1970, a fost președinte al Consiliului orășenesc al Organizației Pionierilor Zalău.
Se căsătorește cu Mărioara Pușcaș cu care are două fete – Anca și Camelia, care la rândul lor i-au fericit cu două nepoate: Mara, născută în 6 decembrie 1996 și Cristiana născută în 25 decembrie 1996. Ambele nepoate, economist și jurist, lucrează în Cluj Napoca.
Între 1 noiembrie 1970 și 22 decembrie 1989, a fost inspector școlar pentru disciplinele socio-umane, istorie si pentru o bună perioadă de timp și pentru geografie și educație fizică, când au fost reduse cele două jumătăți de normă. În ianuarie 1990 a fost reales, prin vot secret, în funcția de inspector școlar cu majoritatea de voturi. Cel mai longeviv inspector de istorie din țară.
Din 26 noiembrie 1990 și până în 15 decembrie 1997 a fost inspector școlar general adjunct cu Reforma. Între anii 1998-2006, a fost profesor la Colegiul Național ”Silvania” din Zalău, șef de catedră și membru în Consiliul de Administrație. Din anul 2007 a fost membru în Consiliul de Administrație a Muzeului Judetean de Istorie și Artă Zalău. În perioada 2007-2011 a activat la Colegiul Reformat Zalău si Muzeul Județean de Istorie, iar din anul 2011 până în anul 2015 a predat la CNS la clasa de “umană”, unde erau și nepoatele lui – Mara Sabău și Cristiana Zaha. Elevul său Ardelean Bogdan din clasa a XII-a a obținut mențiune la Olimpiada națională de Istorie, în anul 2015.
Definitivatul în învățământ în anul 1970, media 9,50. Gradul II în anul 1975, media 10, președinte de comisie și examinator la istorie – academician Ștefan Pascu. Gradul I în anul 1979, media 10, îndrumător științific – academician Nicolae Edroiu.
Prestigioasa activitate didactică i-a fost recunoscută prin numeroasele distincții pe care le-a primit din partea Ministerului Educației și Învățământului: 1973 – ”Profesor Evidentiat”; 2004 – Ordinul ”Meritul pentru Învățământ” în grad de cavaler; 2005 – Distincția ”Gheorghe Lazăr clasa I”.
A organizat la Zalău două Olimpiade Naționale de Istorie (1982, 1991) și a făcut parte de 15 ori din Comisii Naționale a olimpiadelor de istorie. Zalăul a fost primul oraș din țară care a organizat două olimpiade la istorie – iar el singurul inspector care realizează o asemenea dublă. Elevii din toată țara, 500 la număr, au vizitat tot Sălajul: Castrul Roman de la Porolissum, Grădina Botanică Jibou, Castrul Roman de la Buciumi, Cimitirele și monumentele de la Treznea și Ip, Bocșa lui Simion Bărnuțiu, Monumentul de la Guruslău, copiii rămânând puternic impresionți de tot ca au văzut, dar și de ospitalitatea sălăjeană. Cu județul Sălaj a obținut locul I la olimpiada națională de istorie în anul 1989, tocmai la Scornicești și locul II la Constanța în 1990.
Metodist al MEI, calitate în care a coordonat de unul singur în brigăzile ministerului activitatea didactică în județele Bihor, Mureș și Maramureș. Președinte al Societății de Științe Istorice Sălaj.
La CNS Zalău a pus bazele unui Cabinet de istorie apreciat de toți inspectorii de istorie din țară în anul 2003, vizitat și apreciat în anul 2004 de ministrul educației Ecaterina Andronescu și prezentat țării pe postul de radio ”România Actualități” de către corespondentul de Cluj, Teodor Mateescu și la postul de televiziune ”România de mâine”. Busturile ctitorilor, de la Decebal la Regele Mihai, realizate numai cu ajutorul prietenilor, străjuiesc astăzi în Sala Festivă de la CNS, îndemnându-ne să apărăm cu orice preț suveranitatea și integritatea teritorială a României în perioada cea mai tensionată după al doilea Război mondial. În anul 1994 a participat la un congres internațional pe probleme de educație la Cestochova (Polonia).
Crainic de fotbal al Zalăului în perioada 1972-1992, a comentat împreună cu Ion Ghițulescu și Cristian Țopescu un amical de fotbal la Zalău, arbitrat la centru de Nicolae Rainea din Bârlad, poreclit ”Locomotiva din Carpați”, la cele trei campionate mondiale la care a participat. Cronicar sportiv la disciplinele fotbal, volei, handbal, semnând cronici pentru Gazeta Sporturilor, Năzuința, Graiul Sălajului, Sălajul-Orizont. Trimis special în Ungaria de presa sălajeană, a semnat cronica meciului de volei masculin din Liga campionilor europeni dintre Pini Balatel Kaposvar și Elcond Zalău, scor 3-0 (8,10,8). Are o cultură sportivă mai rar întâlnită, fiind capabil să poarte o discuție pertinentă cu orice specialist în toate domeniile sportive, de la fotbal la polo. În anul 1978 este ales președinte al Asociației Sportive ”Didactica Zalău” cu care a promovat în Divizia B la volei băieți și handbal fete.
A colaborat cu Acta Musei Porolissensis, Tribuna Învățământului, Tribuna Școlii, Revista Învățământului liceal si profesional, Revista de Pedagogie, Gazeta Sporturilor, Năzuința, Graiul Sălajului, Magazin Sălăjean, Sălajul-Orizont, Școala Sălăjeană, Școala Noastră, semnând sute de articole de specialitate. În revista Școala Noastră din 1996 a publicat ” Olimpici sălăjeni în vechea Eladă”, fiindu-le ghid prin Grecia, iar în ”Poarta Meseșană” a publicat ”Istoria în Sălaj, Sălajul în istorie ”, pentru Olimpiadele de la Zalău din 1982 și 1991.
Opera scrisă cuprinde: ”Monografia județului Sălaj” – editura Sport-Turism, 1980 (partea de istorie), ”Locuri și monumente istorice în Sălaj”, ”Zalău 1975”, ”Monografia satului Guruslău” – 1976, ”Metodologia predării istoriei” – 2001, ”Metodologia dobândirii științelor socio-umane, geografie și religie” – Zalău 2002, ”Ctitori ai Marii Uniri” – Zalău 2003, ”Văru Porțan” – Zalău 2007, împreună cu fiica sa – profesoara Camelia Zaha și Marin Pop.
În 2 septembrie 2012, a lansat în satul natal, în prezența credincioșilor celor patru biserici, ”Monografia satului Păușa”, editura Caiete Silvane, scrisă împreună cu fiica sa, profesoara Camelia Zaha.
Cu acest prilej a primit: ”Diploma de excelență” din partea Prefecturii Județului Sălaj pentru întreaga activitate didactică depusă în slujba învățământului sălăjean, ”Diploma de fiu de onoare al satului Păușa” din partea Primăriei Românași în semn de prețuire pentru activitatea profesionala desfășurată în comună și județ, ”Diploma de excelență” din partea ISJ Sălaj, pentru dăruirea cu care a slujit învățământul sălăjean în cei 45 de ani de activitate profesională din care 30 de ani în cadrul Inspectoratului Școlar Județean, Diploma din partea Direcției Județene de Sport și Tineret, pentru susținerea educatiei fizice și sportului, ca dascăl, inspector școlar, cronicar și crainic sportiv și suporter înfocat al sportului sălăjean.
În 6 octombrie 2012, a primit din partea Consiliului Județean, Biblioteca Județeană, Diploma de onoare ”Oameni de seamă ai Sălajului”. În 27 noiembrie 2015 a primit din partea ISJ Salaj, ”Diploma de excelență”, pentru performanțele obținute cu elevii de la CNS Zalău, în anul școlar 2014-2015. În 22 octombrie 2017, la Sala Sporturilor din Zalău, la un meci de volei între VMZ și Unirea Dej, scor 3-2, a primit Premiul pentru ”cel mai fidel suporter”, nelipsit timp de 40 de ani de la meciurile de volei și handbal fete. Cu acest prilej a primit un tricou personalizat. În anul 2018 primește ”Diploma de excelență” din partea CNS Zalău, pentru merite deosebite aduse școlii, reușind să promoveze Colegiul National ”Silvania” pe plan național, reprezentându-ne la cel mai înalt nivel.
Este enciclopedist, are o vastă cultură generală, memorie de elefant, dovadă că stăpânește istoria și geografia tuturor statelor lumii, șefi de state, capitalele lumii, inclusiv insulițele din Oceania, Antilele Mari si Mici și cele 50 de state SUA. Se documentează din: Enciclopedia Statelor Lumii, 1975, coordonator Mircea Malița; Statele Lumii de la A la Z, 1975; Statele Lumii de la A la Z, 2001, Statele Lumii, 2004, Marius Lungu; Mică Enciclopedie de Istorie Universală, 1988.
Devorator de presă locală și centrală, fiind la zi cu tot ce se petrece în țară și în lume. Realitatea internă și externă o urmărește zilnic la Radio și TV. Îi plac filmele de acțiune, dramă, horror, thriller, filmul istoric, mai cu seamă cel care abordează istoria Imperiului Roman. ”Gladiatorul” l-a văzut cel puțin de zece ori. Fără comedie și aventură. Înrăit jucător de popice, poker și table. (în 2010 a ocupat locul II pe județ la Cupa “Magazin Sălăjean”, primind un tricou personalizat).
Locuiește împreună cu cele două fete în aceiași grădină din Livada Meseș. În viața cea de toate zilele este un bonom, blajin, carismatic, spiritual, caritabil, jovial, nostim, onest, pragmatic și sociabil, replici acide, prompte la orice provocare. Toata lumea îi zice Mitru, mai puțin Mărioara-soția, Anca și Camelia – fiice, Mara și Cristiana – nepoate, Ghiță și Florin – gineri, care-i zic Babu.
Pentru mine, Păușa, satul natal a lui Mitru, nu este un sat oarecare de pe Valea Agrijului, ci înseamnă mult mai mult. E locul în care am cunoscut oameni deosebiți, harnici, cu demnitate, sfioși și ospitalieri, mândri de satul lor. Eu nu sunt născut pe aceste plaiuri mioritice, sunt născut în ținutul Hotinului din Basarabia. În anul 1944, părinții mei împreună cu cei șapte copii au luat drumul pribegiei, nevrând să beneficieze de ”perspectivele luminoase” ale sovietelor, stabilindu-se la Românași, pe ulița Păușii. La Păușa, am cunoscut mulți oameni minunati, dar în mintea mea, în inima rămân conturate chipurile a doi oameni cu totul și cu totul deosebiți: Găvrilă și Iștinică Bârjac cu cei patru copii ai lor. Mitru, prieten de-o viață, m-a facut să-i îndrăgesc și să apreciez familia sa, și să o apreciez ca pe o icoană a unei adevărate familii românești. Părinții lui aș putea zice că m-au adoptat. Eram primit în această familie ca acasă. În casa țărănească tradițională intram ca într-un adevărat sanctuar. Casa cu pereți proaspăt văruiți, cu blide, icoane si șterguri pe pereți, cu velnițe și lipideauă ieșite de sub mâinile harnice a măicuței Iștinica. Mi-o închipui pe mamă îndrumându-și fiul către școală, cum spunea Octavian Goga: ”Zi Tatăl Nostru seara, dragă / Și să te porți la învățătură”

prof. de limba și literatura română,
Ionel Dinistreanu, Românași, de pe Ulița Păușii

5 Thoughts to “Profesorul de istorie Dumitru Bârjac la vârsta de 80 de ani”

  1. […] Motto: ”Istoria este martora secolelor, lumina adevărului, sufletul amintirilor, dascălul vieții, solul vechilor timpuri” (Cicero) A venit pe lume la Păușa (pe ulița Trăznii), comuna Românași, județul Sălaj, în 23 octombrie 1942. Tatăl său era în acel moment la muncă în spatele frontului, la Hatvany, în Ungaria. Părinții: Iustina Bârjac (1904-1976), Gavril Bârjac (1905-1987); frații: Bârjac Ioan (1926-2011), Bârjac Viorica (1929-2006), Bârjac Ștefan (1933-2015), toți truditori ai pământului de pe Valea Agrijului. A urmat cursurile școaii primare la Păușa, între anii 1950-1954, învățător Ioan Vlaicu – zis Momu. După absolvirea… Citeste mai mult […]

  2. […] Motto: ”Istoria este martora secolelor, lumina adevărului, sufletul amintirilor, dascălul vieții, solul vechilor timpuri” (Cicero) A venit pe lume la Păușa (pe ulița Trăznii), comuna Românași, județul Sălaj, în 23 octombrie 1942. Tatăl său era în acel moment la muncă în spatele frontului, la Hatvany, în Ungaria. Părinții: Iustina Bârjac (1904-1976), Gavril Bârjac (1905-1987); frații: Bârjac Ioan (1926-2011), Bârjac Viorica (1929-2006), Bârjac Ștefan (1933-2015), toți truditori ai pământului de pe Valea Agrijului. A urmat cursurile școaii primare la Păușa, între anii 1950-1954, învățător Ioan Vlaicu – zis Momu.  » Mai multe detalii […]

  3. Florean Andrei

    La mulți ani !

  4. Prof.Constantin Nicolae Puscas

    Asa e! Mitru e un om special! Bonom, deschis, hatru de multe ori, cu raspunsurile acasa si mereu optimist! Mai mult incuraja! Nu prea stia sa admonesteze. Era indragit si respectat de colegii de breasla, atat pentru cultura si profesionalismul sau cat si pentru maniera pedagogica de a-si convinge colegii. Formatia lui de dascal ii impunea sa insufle colegilor ceea ce Juvenal spunea:” Maxima debetur puero reverentia” (lat. ” cel mai mare respect il datoram copilului”) ! La multi si sanatosi ani, Mitrule ( nu al Joldii) !

    1. dr. Ioan Costea PhD

      Aveți dreptate! Pe lîngă profesionalismul și umorul său, l-am cunoscut ca om de omenie. Înainte de ’80, la liceul unde am luat repartiție era un director nemernic. Într-o zi, a venit tînărul inspector Bârjac, m-a luat de după umăr și m-a prevenit să am grijă cu acel director, mărturisindu-mi că a fost chemat să mă sancționeze (pentru că nu eram slugarnic). Bineînțeles că n-a făcut-o, și de atunci îi păstrez un mare respect. La mulți ani domnule Dumitru Bârjac!

Leave a Comment