25 martie, Ziua Poliţiei Române

„Nu trece zi să nu citeşti în cotidianele noastre despre săvârşirea a zeci de crime de tot soiul… În acelaşi timp, populaţia alarmată… ridică nedumerită din umeri şi întreabă: ce făcea poliţia, unde era poliţia?
În afară de expunerea vieţii la fiecare pas, atribuţiile poliţiei sunt enorme… Numai citind aceste înşirări de atribuţii date poliţiei – fiecare un complex de operaţiuni – ne putem face o icoană despre munca uriaşă pe care trebuie să o desfăşoare poliţistul şi despre cunoştinţele nenumăratelor legi, pe care trebuie să le pună în aplicare şi să vegheze la respectarea şi executarea lor” („Poliţistul”, an I, nr. 1, Cluj, 1 ianuarie 1925).

Termenul „poliţie” provine din limba greacă. El face parte din familia de cuvinte legată de „polis”, însemnând „asigurarea ordinii în cetate”. De aceea, misiunea de bază a poliţiei nu a suferit modificări esenţiale din antichitate până astăzi, pentru că nici un stat nu poate exista fără ordine internă.
În ceea ce priveşte Ţările Române, date scrise despre organizarea poliţiei avem din anul 1508, când, la curtea lui Radu cel Mare, se înfiinţează aşa-numitul „vătaf de vânători”. Dar, fără îndoială, această instituţie a fost prezentă şi aici încă de la începuturile statalităţii româneşti, atribuţii în asigurarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor având, la început, comandanţii oştirii.
S-au făcut, de-a lungul vremii, numeroase încercări de reformă poliţienească. Să amintim doar câteva: spre sfârşitul secolului al XVI-lea, prin influenţă turcească, numele de „Vătăşie” se schimbă în „Agie”, instituţie condusă de un „Mare Agă”, constatându-se şi creşterea prerogativelor comparativ cu perioada precedentă; domnitorul Mihai Şuţu, în 1791, semnează primul Regulament al serviciului de pază din Bucureşti, referitor la portul armelor şi la emiterea primelor acte de identitate, numite răvaşe; perioada regulamentelor organice, 1831-1848, dă poliţiei atribuţii apropiate de cele actuale; anii revoluţiei paşoptiste duc la crearea instituţiei „Şefului Poliţiei Capitalei”; în 1850 apare legiuirea „Condica Poliţienească, iar în 1860 „Legea Poliţiei”; Poliţia Judiciară apare în 1876, iar funcţia de inspector de poliţie, în anul 1879; Legea asupra organizării poliţiei generale a statului, din 1903, împarte personalul poliţiei în ofiţeri şi agenţi, asigurându-le stabilitatea în funcţie.
După Marea Unire, din 1918, legile privitoare la poliţie s-au extins asupra tuturor teritoriilor reunite. Conform lor, autoritatea supremă era Ministerul de Interne, atribuţiile poliţieneşti fiind îndeplinite de ofiţeri şi agenţi, sub conducerea prefectului de judeţ.
„Legea pentru organizarea poliţiei generale a statului”, din iulie 1929, datorată lui Alexandru Vaida Voevod, scoate poliţiştii de sub influenţa politicii şi adaptează instituţia la noile condiţii de după crearea statului naţional unitar român.
În Sălaj, „Poliţia Oraşului de Reşedinţă Zalău”, cum era denumită conform noii legi fosta Poliţie de Stat, avea în subordine toate celelalte structuri de poliţie din judeţ (comisariatele de poliţie din Şimleu Silvaniei, Carei, Valea lui Mihai şi detaşamentul de poliţie de frontieră Urziceni) şi îl avea în frunte pe ”Şeful Poliţiei”. Poliţia sălăjeană a desfăşurat, în anii interbelici, o activitate extrem de complexă, atribuţiile sale vizând menţinerea ordinii publice, controlul regimului armelor, evidenţa populaţiei, supravegherea activităţilor economice, culturale, religioase şi sanitare, controlul activităţii detaşamentului de gardieni publici, controlul traficului de femei, copii, publicaţii obscene şi stupefiante, recrutarea, mobilizarea, activitatea paramilitară şi organizarea apărării pasive, controlul circulaţiei maşinilor şi bicicletelor etc.
La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, România a intrat în sfera de influenţă sovietică. La fel ca alte instituţii, Poliţia este desfiinţată. În locul ei apare, la 23 ianuarie 1949, prin decretul nr. 25, Miliţia, care durează cât regimul comunist, până în decembrie 1989. De numele ei se leagă, mai ales în primii ani, cazuri majore de poliţie politică, încălcări ale drepturilor omului, acţiuni împotriva intelectualităţii, ofiţerilor „inadaptaţi” şi a celor fără „origine sănătoasă”, arestări şi condamnări la comandă, lipsa transparenţei în activitate, autoritarismul.
După înlăturarea lui Ceauşescu, Poliţia este reînfiinţată, prin Decretul Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989. De atunci, prin reforme succesive, poliţia şi-a adaptat formele şi modalităţile de acţiune la mutaţiile din societatea românească. A devenit o instituţie civilă, apolitică, pusă exclusiv în slujba cetăţeanului, contribuind la crearea unui climat de ordine şi siguranţă în societate, în conformitate cu actele internaţionale la care România este parte.

De ce 25 martie este considerată Ziua Poliţiei Române?

În anul 1822, după revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu şi restabilirea domniilor pământene, domnul Ţării Româneşti, Grigore Dimitrie Ghica, a înmânat şefului poliţiei vremii, Marele Agă Mihăiţă Filipescu, „Steagul Agiei”. Confecţionat din mătase de culoare galbenă şi de formă dreptunghiulară, steagul avea imprimat pe ambele feţe următorul text: „Făcutu-s-au acest steag al Agiei la prefacerea domnilor dintre pământeni ai Ţării Româneşti, Măria Sa Grigorie Ghica Voevod, în anii 1822, prin epistosia (îngrijirea n.n) Dumnealui Vel Agă Mihăiţă Filipescu”. Avea pictat, pe o faţă, un chenar de aur, având în mijloc o ghirlandă tot din aur, timbrată cu o coroană princiară şi având încrucişate buzdugane, lănci, săbii, puşti etc., iar pe cealaltă faţă, în interiorul ghirlandei, era pictată Maica Domnului şezând pe tron, înaintea îngerului aducător al „Bunei Vestiri”, sărbătoare ce se ţine de către creştini la 25 martie.
În perioada interbelică steagul s-a aflat în colecţia Muzeului Militar Naţional Român din Bucureşti, redescoperirea, repararea şi reluarea tradiţiilor legate de acesta datorându-se chestorului de poliţie Vasile V. Daşchevici, care a publicat în revista „Paza poliţienească, administrativă şi socială”, în anul 1938, un articol intitulat „Steagul Agiei”, ca şi generalului maior (r) Ioan Suciu.
Înmânarea „Steagului Agiei”, în anul 1822, dată de la care se împlinesc astăzi 199 de ani a fost luată ca moment de referinţă pentru sărbătorirea „Zilei Poliţiei Române” prin articolul 50 din Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002.
La mulţi ani tuturor poliţiştilor români!

Dănuţ Pop

Alte articole

One Thought to “25 martie, Ziua Poliţiei Române”

  1. Iar va promovati pe capete unii pe altii

    pentru mari „fapte de vitejie” in judetul in care nu se intampla nimic.

Leave a Comment