Zilele Zalăului şi alte 1001 promisiuni

Sarcini grele se aşează pe spatele municipalităţii, odată ce feeria instalăriii în fololii şi bairamul aferent, s-au risipit. Nici bine nu s-au înşurubat în funcţii, că au şi început să se caşte, în faţa lor, găurile negre iţite din înalt sau din caldarâm, strânse de-alungul unei duzini de ani. Şcoli şi licee cu pereţii scorojiţi, gropi şi crăpături în asfalt, cratere în buricul municipal, spaţii de joacă aproape dezafectate, un bulevard sărăcăcios şi doar pe alocuri refăcut şi multe multe alte neajunsuri pe care, în zece zile de la instalarea pe scaunele primăriei, cei aleşi le-au constatat mai mult sau mai puţin uimiţi.

Au venit, grămadă, şi locatarii din C3, un bloc –ghetou pe care Primăria l-a lăsat în cea mai cruntă uitare în ultimii ani. Ţipă şi cei care trec pe lângă clădirea în care partidul de la putere îşi are sediul, cum că le cade tencuiala în cap, cei din zona pieţei Astralis strigă şi şi arată cu degetul blocul sinistru, din buza bulevardului, în care s-au instalat confortabil porumbeii şi ciorile, evident, în apartamente. Multe din străzi au rămas fără plombele puse de Citadin, oraşul este asediat de gunoaiele aruncate de oameni fără educaţie, piaţa centrală plânge, sălile de sport din şcoli şi licee arată ca după bombardamente. Nu ştiu dacă aceşti oameni mari, care miercuri şi-au prezentat cinstit şi foarte la obiect, planurile, au conştientizat atunci când au decis să candideze, ce îi aşteaptă.

Municipiul este în suferinţă, iar acest lucru nu trebuie să fie pus, ca un stigmat, exclusiv în spinarea “foştilor”. Pentru multe din nenorociri şi pentru o mare parte din aspectul acestui municipiu suntem şi noi, cetăţenii, responsabili. Niciodată un primar sau un viceprimar nu va putea fi făcut responsabil pentru faptul că un nesimţit aruncă gunoiul pe jos. Sigur, oamenii aceştia trebuie amendaţi, însă, ştim bine, nici amenzile în unele cazuri nu au efect. Bunul public este pentru mulţi, o noţiune abstractă. Noi nu am învăţat încă să avem grijă de oraşele în care trăim sau, cel puţin nu toţi am învăţat acest lucru. Iar când te lupţi cu oameni care nu înţeleg sau nu vor, şansele să îţi duci la îndeplinire proiectele sunt mici, iar probabilitatea ca ele să dureze – şi mai mică.

Au venit şi impresii bune, dar şi suduieli din partea cetăţenilor cu privire la decizia noului primar de a schimba locul de desfăşurare a manifestărilor de Zilele Zalăului. Noi, zălăuanii, trăim un paradox nemeritat: nici nu avem un loc în care să putem să ne distrăm şi să organizăm astfel de manifestări. Aceasta este marea problemă. Nici bulevardul nu este o soluţie, pentru că doar unul singur avem şi acela suferă, la unison cu locatarii şi întreg oraşul, sub duhoare de urină şi mizerie sau sub greutatea kitsch-ului. Pe de altă parte, nici parcarea meschină din spatele Primăriei nu este nici pe departe o soluţie salutară în privinţa acestor sărbători. Este ca şi cum ţi-ai ţine ziua de naştere în baie, e oricum numai normal nu chiar şi numai pentru un simplu motiv, acela că spaţiul este total insuficient.

Ştiţi cum arată această parcare: imaginaţi-vă, acolo, următoarele: tarabe, tonete, standuri de vânzare. Cărţi, vată de zahăr, mici, bere, şaorme. Pantofi, oale, ulcele, kurtoş, haine, baticuri, ciorapi, brichete, scenă, boxe, veceuri, tiribombe şi căluşei. Colace şi colaci peste pupeze, baloane, batoane, bidoane, ochelari de soare. Adăugaţi puhoaiele de oameni din sus şi din jos de Meseş. Peste ele, trântiţi şase ansambluri, opt artişti, trei formaţii cu boxele si „harnaşamentul”e, în spinare. Tot şi toate – grămadă,buluc într-o amărâtă de parcare! E normal? Eu cred că nu. Însă, aşa cum am văzut că au decurs în anii trecuţi aceste sărbători, lăsând oraşul într-un hal de jeg şi miros de nedescris pe toată suprafaţa centrală, nu, nici varianta de pe bulevard nu mai sună bine.

Poate pe viitor, alături de planurile noii conduceri, planuri care pe mine cel puţin m-au uimit, va fi avută în vedere şi alegerea, amenajarea unui loc în care să ne putem turna bere în cap, să dansăm, să ţipăm, să ne ameţim, să ne distrăm civilizat, aşa cum se întâmplă în multe oraşe mai mari sau mai mici din Europa, fără să distrugem oraşul, fără să-i facem pe cei care locuiesc în apropiere să sufere şi, mai ales, fără să dăm posibilitatea tuturor neaveniţilor, şmecherilor şi maneliştilor comerciali, să facă bani pe spatele nostru prin ceea ce aduc sau oferă pe tarabe, în aceste zile.

Pentru că şi după Zilele Zalăului trebuie să existe viaţă, şi un oraş care să respire mai departe în condiţii normale. Dacă acest lucru şi toate celelalte pe care primăria le promite, vor avea sorţi de izbândă, doar timpul o va demonstra.

Alte articole

2 Thoughts to “Zilele Zalăului şi alte 1001 promisiuni”

  1. Alfaman

    Super cele doua intentii ale noului primar:mutarea zilelor Zalaului si eject-ul celor din C3. Bravo dle Ciunt,speram sa fie si realitate nu doar vorbe.Apoi sa urmeze „deparazitarea” din Pacii.N-as fi crezut ca se pot face asemenea minuni in Zalau. Sa nu ne bucuram, deocamdata sunt povesti obisnuite d’ale politicienilor.

  2. Anonim

    Totusi nu abandonarea acelui bloc este o solutie si nu cred ca dl primar o va face. Este un bloc administrat de primărie. Celelalte sunt ingrijite, măcar pe dinafara sa il faca sa nu mai arate asa. Faptul ca cei de acolo nu au grija de el asta e o alta poveste. Iar zilele zalaului trebuiau drsfiintate. Nici parcarea aceea nu e o solutie buna absolut deloc!!!

Leave a Comment