Zalăul cel de toate… zilele

S-au săvârșit și „Zilele Zalăului”, au trecut “ca părerea”, cum spune românul. O ediție rotundă, ajunsă la numărul douăzeci, cu bune și rele, cu frumos dar și mai puțin drăguț, cu implicare ceva mai vitaminizată din partea autorităților, dar și cu nelipsitele controverse și comentarii – multe justificate – și nemulțumiri a unei părți din totalul celor care au populat zona centrală în cele trei zile de weekend. Dincolo de zgomot, fum de grătare, manelisme, miros de toaletă și gunoiul inevitabil, Zilele Municipiului au reprezentat, ca în fiecare an, un prilej real de distracție pentru cei mai mulți sălăjeni care sunt oricum văduviți de evenimente și acțiuni care să-i scoată din rutina nenorocită a zilelor care seamănă mereu una cu cealaltă.

Deși sponsorii s-au înghesuit să pună umărul la organizarea acestor evenimente într-un număr  mic iar bugetul a fost unul strâmt, municipalitatea a reușit, atât cum a putut, să ne ofere câteva zile în care am mai tras de această vară, de spiritul ei vesel și cald, făcându-ne să uităm că toamna ne bate la ușă. Da, vacanțele se termină și suntem nevoiți să revenim, bosumflați și cu pași grei, la “frumosul” cotidian. Ne regăsim șefii, colegii – evident, și ei în depresia post-concediu, copiii încep școala, și lista de cheltuieli devine parcă mai lungă și mai urâtă ca oricând. Cu atât mai mult cu cât toate rezervele sunt epuizate iar prin buzunare și prin micile noastre economii, bate vântul.

Revenind la Zilele Zalăului, controversele au fost și vor fi așa cum orice eveniment desfășurat în buricul târgului le va emite oriunde și oricând. Dacă cei care au golit butoaiele cu bere au găsit, fericiți, toalete în preajma zonei Street Food (zona cu mâncare și băutură) cei care locuiesc în vecinătate s-au declarat ofuscați iremediabil pe municipalitate pentru faptul că le-au proțăpit un ditamai veceul în poarta casei. Evident că nu e un motiv de bucurie să ai o toaletă publică sub fereastra casei dar, pe de altă parte, dacă aceasta este zona aleasă și ea face parte din domeniul public, singura variantă rămasă disponibilă ar fi fost ca aceste toalete să leviteze eventual, pentru că bâlci fără un loc civilizat în care să-ți faci fireștile nevoi, nu poate exista. Spectacolele au fost așa cum au fost – pentru unii au reprezentat un lucru nou, unora, muzica le-a sunat foarte bine, în schimb, ca în fiecare an, au fost și dezamăgiri, și nu trebuie să amintim decât de sonorizarea extrem foarte proastă, tip „cămin cultural”, de care nu ne debarasăm niciodată. Nu trebuie totuși scăpat din vedere  nici faptul că un concert live nu e lucru ușor și sunt extrem de puțini artiști care reușesc să ofere live o prestație asemănătoare celei din studiourile de înregistrări, iar dacă, așa cum spuneam, nici sonorizarea nu te ajută, totul e un zgomot asurzitor și mai puțin muzică.

Publicul zălăuan a fost de nota zece, indiferent de genul de spectacol la care au asistat. În Amfiteatru, la festivalul Folk Fest, revelația a reprezentat-o asistența – un public cald, care a interacționat incredibil cu scena. la scena mare, Iris și Vama au rămas, cu siguranță, plăcut impresionați de felul în care au fost primiți și susținuți, chiar dacă prestațiile în sine nu au fost la un nivel magnific. La Ecouri Meseșene, oamenii au venit în număr mare și au aplaudat, rechemând la scenă artiștii invitați, iar acest lucru reprezintă cea mai clară dovadă că avem nevoie de mai multe spectacole, de mai mult divertisment de calitate și mai puți de evenimente bifate din creion de instituțiile de cultură sălăjene, de multe ori după selecții făcute în conformitate cu criteriile alese de cei care le conduc, evenimente care, multe dintre ele, sunt perimate, plicticoase, și care, evident, sunt făcute pe banii noștri.

Din păcate, la stradă, nu au lipsit nici țigănismele, lucrurile inutile aflate la vânzare, aberațiile culinare și nici mărfurile de proastă calitate, pentru că așa e la bâlci, fără ele ne-am ieși din obișnuință. Însă cred că e bine să păstrăm, așa cum e bine să păstrăm absolut totul în viață, ceea ce ne-a plăcut. Poate că alegerea unui loc mai fericit, mai inspirat, care să ne ferească de neplăceri și să nu perturbe liniștea celor care nu gustă astfel de evenimente, ar fi un gest salutar pentru municipiu, în viitor. Mulți spun că acest gen de manifestări trebuie să își găsească loc undeva în afara areterelor principale ale orașului, însă, dacă ar fi sau dacă va fi așa pe viitor, s-ar pierde oarecum farmecul acestui eveniment, pentru că dacă vorbim de Zilele orașului, acestea trebuie să se întâmple în el și nu în afara lui. Pentru zălăuani, și nu doar pentru ei, aceasta este, de fapt, singura sărbătoare în care pot vedea un spectacol live, pot socializa la un suc sau la o bere, pot petrece alături de prieteni așa cum vedem pe la televizor că se întâmplă de câte 50 de ori pe an în marile orașe europene.

Ducem o lipsă acută de motive de distracție, de implicare a autorităților pe acest segment și ducem lipsă mai ales de diversitate. În afară de binecunoscutele simpozioane și expoziții, cu greu ne putem lăuda cu altceva. Iar dacă evenimente din toată gama distractivă nu prea sunt, nu avem nici alte posibilități să ne umplem timpul atunci când ieșim în oraș, pentru că nu avem un mall în adevăratul sens al cuvântului, nu avem magazine ci doar chicinete cu mărfuri de o calitate îndoielnică și proveniență dubioasă, evident, la prețuri megalitice. Nu avem un fast-food adevărat, cu mâncare gustoasă, de calitate, nu avem o cofetărie, un cinematograf, un teatru.

Nu avem, într-o reședință de județ dintr-o țară europeană, un club civilizat în care să te poți distra fără să ai parte de dezamăgiri sau neplăceri. Nu avem o parfumerie, un centru comercial în care să găsim branduri de calitate la prețuri oneste, nu avem un parc de distracții sau locuri de joacă pentru copii dotate cu personal calificat și jucării ori posibilități de joacă, altele decât două tobogane obosite și trei asistente plictisite și depășite de evenimente. Avem, în schimb, enervantele bănci, una la fiecare zece pași, farmacii din zece în zece metri, o gămadă de clădiri care adăpostesc, în cea mai mare parte, o desăvârșită inutilitate. Și nici bani nu prea avem în fiecare weekend, să fugim dincolo de granițele județului, acolo unde românii ne fac mereu cu mâna, în drumul lor către civilizație și adevăratul progres.

Luând în considerare toate acestea, nu trebuie să ne mire faptul că mulți zălăuani sunt încântați mereu de evenimentele ce au loc în Zilele Zalăului. Timpul trece, trece și viața, pleacă ai noștri vin tot ai noștri, iar schimbările le vedem timid, doar în câte o piatră cubică așezată pe trotuar, un aranjament floral sau în peticele de pe drumurile noastre. În Zalău va mai trece probabil un secol, dacă nu mai mult, până când vom putea vorbi de un municipiu pregătit nu doar să își alinte locuitorii cu lucruri firești, vitale chiar, ci și să își primească turiștii care au cam uitat deja drumul către noi.

Alte articole

2 Thoughts to “Zalăul cel de toate… zilele”

  1. E

    Nu prestatia a fost slaba ..ci sonorizarea..caci nu prea s a auzit bine…Au ales cea mai slaba scena..nici macar nu vedeai artistii pe scena aia.

  2. Anonim

    Nu s prea civilizati oamenii aici…de ce sa aiba nevoie de parfumerie???Lor le place sa puta..

Leave a Comment