Alexandru Lăpuşan
În loc să ne ocupăm de comentarii pe marginea programului (ideea excelentă) prin care guvernul doreşte sprijinirea tinerilor să-şi deschidă afaceri în sectorul agricol, de voturile din Parlamentul European prin care s-au aprobat plăţi în avans în contul plăţilor directe cuvenite pentru anul 2013 (măsură salutară în sprijinul campaniei de însămânţări), ne ocupăm de feciorii-regi ai răposatului Cioabă. Ei dacă aici doar se confirmă zicala ’’ţiganul tot ţigan’’ la celelalte două subiecte publice (câinii vagabonzi şi Roşia Montană) lucrurile pot avea o relevanţă mult mai mare(în decizia noastră) nu numai datorită participării masive a populaţiei cât, mai ales, implicării actorilor politici. Scandalul Roşia Montană s-a suprapus peste cel generat de incidentul cu copilul omorât de haita de maidanezi. De puţine ori am avut manifestaţii de amploare rezultate din solidaritatea generală împotriva indolenţei administraţiei (în acest caz a Primăriei Bucureşti). Primarul Oprescu a încercat o scenetă cu lacrimi care nu a prins de loc la public. Ba, şi mai rău, a determinat o suită de analize a (ne)realizărilor din mandatele de primar, care teoretic l-au cam scos din topul preferinţelor unei eventuale candidaturi pentru Cotroceni. Cei doi vectori ai puterii USL-ului, Ponta şi Antonescu au evoluat evident concurenţial. Nu ştiu dacă prezenţa lui Niels Schnecker în staful lui Antonescu l-a determinat pe acesta din urmă la mişcări mult mai elaborate, păstrând giroscopul pe ţinta urmărită ( Cotroceniul), sau şi faptul că simte nevoia să demonstreze că are calibru atunci când este nevoie. L-a descalificat pe Oprescu (un probabil contracandidat) iar în problema câinilor vagabonzi a avut o atitudine mult mai tranşantă faţă de Ponta. În celălalt scandal legat de aprobările pentru explatarea de la Roşia Montană, dacă Ponta vehement împotrivă (în faza iniţială), a aprobat în guvern o Ordonanţă (favorabilă investitorilor) ce urma să fie dezbătută (în Parlament) în procedură de urgenţă. La scurt timp, primul ministru s-a pronunţat împotriva actului aprobat de propriul guvern. Această atitudine foarte curioasă şi-n orice caz greu de explicat a fost taxată de Antonescu. Deşi subiectul Roşia Montană nu se va epuiza în câteva zile, sunt convins că Antonescu va fi foarte atent să-şi conserve dacă nu chiar să-şi crească punctele pentru Cotroceni. Aşa cum am mai scris în legătură cu acest subiect, la Roşia Montană sunt câteva chestiuni deloc uşor de rezolvat: 1) problemele de mediu (cu monitorizare europeană); 2) siturile arheologice, şi 3) contractul economic. Sigur aşa cum am mai spus, aici poate fi şi o mare ţeapă pentru acţionari. Primele semne (cu pierzători şi câştigători) s-au înregistrat deja la bursă prin fluctuaţiile preţului actiunilor în urma scandalurilor de la Bucureşti. Ştiind ce experţi în speculaţii sunt în spatele investitorilor, nu m-ar mira ca şi aceste ’’încurcături’’ să fi fost componente ale unor acţiuni de speculă. Tare curioasă şi exagerată mi se pare campania publicitară în favoarea proiectului. Regiile cu nişte bieţi care vor putea prinde într-o exploatare de suprafaţă modernizată cel mult câteva posturi de paznic, imaginile cu minerii în costume de cosmonauţi plângând de dragul târnăcopului şi a lămpii de carbid,manifestaţii puternic mediatizate, publicitate cât cuprinde pe toată presa, etc. Toate acestea cu bani mulţi. De ce? Oare nu se ascunde ceva urât de tot în spatele acestui zel? Şi pe fondul acesta, Antonescu demonstrează partenerilor, că în cazul în care mai există un vector concurent din tabăra USL-istă, poate deveni repede candidatul dreptei pentru Cotroceni.
