Daca e sa aleg intre un strand si un picnic in zilele calduroase de vara, trebuie sa ma gandesc de doua ori unde ar fi mai bine. La strandurile din apropiere iti trebuie curaj sa intri in apa si speranta ca nu ajungi de acasa la medicul dermatolog, iar la picnic trebuie sa cunosti locurile curate din natura. De strandurile din judet as incheia scurt, ca nu sunt foarte multe lucruri de discutat. Iti cam ingheata picioarele langa marginea bazinului cand vezi ca altii intra in apa… sa se spele. Asa ca te intorci la dus, te racoresti si te asezi iar la soare. Astfel ca in afara de un suc pe terasa plina de clienti sau un joc cu mingea printre multime nu mai ai ce face. Si ai fost la strand.
Nici la padure, la un picnic, activitatile de recreere nu sunt mai diversificate. Dar linistea si fosnetul padurii iti da un sentiment de relaxare. In viata agitata pe care o ducem cu totii, se pare ca avem din ce in ce mai putin timp pentru a planifica si organiza o masa la iarba verde. Principala piedica pe care o intampinam pare sa fie gasirea unor idei originale si practice pentru un picnic reusit, insa cu un pic de efort si dorinta de a uita putin de rutina, ne putem bucura de o escapada placuta in mijlocul naturii. Partea cea mai buna a unui picnic este faptul ca aceasta activitate nu este presanta. Cand mergem la iarba verde nu exista o singura gazda, ci fiecare participant poate juca acest rol. In plus, felurile de mancare nu trebuie servite la timp sau intr-un aranjament sofisticat, ceea ce se potriveste cu atmosfera degajata in care trebuie sa se desfasoare un picnic. Mancarea servita la o masa la iarba verde nu necesita preparare laborioasa si atenta. Dimpotriva, totul trebuie facut cat mai simplu si fara prea mult efort.
Toate bune in cazul in care nu intorci capul si, la doi pasi de locul in care obisnuiesti sa mergi la picnic, nu vezi mormanele de gunoaie imprastiate de vant. Ultima data cand am fost la picnic, acum o saptamana, am avut neplacerea sa vad in apropiere doua familii care, fara sa se sichiseasca daca ii vede cineva, isi aruncau linistiti la marginea padurii resturile de la masa.
La cativa metri mai incolo se vad PET-urile si alte pungi duse de vant prin padure. O imagine dezolanta. Si tot acei care astazi isi arunca mizeria pe unde apuca, maine striga in gura mare ba ca orasul e plin de mizerii, ba ca padurea este plina de gunoaie. O societate cu doua fete, cel putin, care se indreapta incet, dar sigur, spre regres. De ceva vreme incoace, Ministerul Mediului tot incearca sa impuna cu vorba reguli pentru picnic. Numai ca prea putini deschid urechile la aceste sfaturi, iar prea multi sunt nepasatori in fata legii care se aplica, de multe ori, preferential. Asa ca acestia multi din urma nu se sinchisesc cand e sa arunce punga in dosul unui tufis, manifestand un pic(nic) de rusine.