Un fleac, i-am mai prostit o dată!

Șeful de la București al social-democraților are din păcate ocazia să afle pe pielea lui, ce înseamnă să fii ca popii aceia care una spun, însă alta fac. Sosit la Zalău în ultima zi de campanie electorală, vineri, exact atunci când orice conferință de presă era inutilă și niciun anunț nu mai putea fi publicat astfel încât să mai existe și un sens în asta (ziarele urmând să apară luni, după alegeri), președintele Ciolacu a anunțat, ieri, că se autoizolează, după ce aproape toată floarea pesedistă din Sălaj a ajuns în spital, infectată cu deja vechiul coronavirus. Păi bine, oameni buni, e frumos ce faceți? Că vă știe tot județul cu nasul pe sus, intangibili, asta nu mai e noutate. Însă trebuia să luați în calcul faptul că acest virus păcătos nu ține cont de ifose, nici de funcții. Fapt pentru care, la defilarea de vineri a trandafiriilor (cu o singură excepție regulamentară, primarul Ionel Ciunt) toți zâmbeau ca în reclame, plimbându-se țanțoș alături de șefu ăl mare, fără măști. Probabil că nici vreun eventual control n-ar fi evidențiat prezența de geluri dezinfectante prin buzunarele celor în cauză. Evident, nici șeful de la București nu a servit masca la Zalău, “ia mai dă-o în colo”, și-o fi spus liderul social-democrat. O mai fi auzit și că suntem atât de săraci încât până și covidul face cale întoarsă la granița județului așa că, liber la întâlniri și pupături, că doar din asta mor doar cei cu boli asociate, nu-i așa? Ei bine, n-a trecut o zi de la marea și total inutila vizită la Zalău că – poc! – ai noștri ca trandafirii au ajuns prin spitale, infectați de mama focului. Posibil ca pe această filieră să se fi îmbolnăvit și pe alții, Dumnezeu știe câți, cert este că marți, Sălajul a înregistrat, potrivit cifrelor oficiale, un număr record de infectări, iar țara a sărit de 2.100 de infectați în ultimele 24 de ore. Bolnavi sunt și directorii unor instituții sălăjene, cei care la rândul lor or fi dat, potrivit protocolului Covid, și altora; bolnave le sunt și nevestele unora și uite așa, pentru că una trâmbițăm și alta facem, rezultatul nu putea fi altul! Orice om se întreabă, firesc, ce o fi fost în mintea acestor oameni, foști ori actuali conducători, astfel încât în plin “tsunami” pandemic să refuze vehement purtarea măștii. Fie că ești prin instituție, fie că te întâlnești cu cineva, nu contează cu cine (nu interesează pe nimeni că e Ciolacu, Trump sau Dalai Lama), trebuie să respecți cu sfințenie, și din cauză de lege, dar și din bun-simț, ceea ce soliciți, solemn, de la alții. Nu există scuze, nu există situații excepționale atât timp cât nu avem de-a face cu pacienți asmatici sau cu probleme grave respiratorii în rândul celor care ne conduc. Nu este permis să te doară la mască și să n-o porți. Pentru că – voilà! – rezultatele hidoase nu se lasă prea mult așteptate. Da, nici noi, “prostimea”, nu suportăm masca, dragi tovarăși! Și nouă ni s-a acrit de ea, o urâm din tot sufletul și noi, și copiii, și seniorii – părinți, bunici, străbunici – care abia mai respiră prin materialul acela dens, urât mirositor. Ne e greu, dar suportăm cu stoicism ceea ce ne cântați cu titlu de obligație vitală, zi de zi prin comunicate. Prin urmare tu, cel de sus, de ce faci altfel? De ce  trișezi?  De ce îmbolnăvești oamenii? Când să te cred? Atunci când te aud ceea ce spui sau atunci când văd ceea ce faci? De la acest obicei ce poate fi, iată, unul cu adevărat mortal, regula se poate infiltra pe cale firească și către alte sectoare, mai putin periculoase pentru organismul nostru, dar la fel de ucigătoare pentru comunități. De la promisiuni, până la fapte. Regula “una spunem, alta facem”, e valabilă și aici, nu de ieri, de azi, ci de decenii. Pentru că așa cum știm, avem încă în Sălaj, chiar și în Zalău, străzi fără canalizare, drumuri neasfaltate, investiții inutile care ucid din fașă investițiile de care avem cu adevărat nevoie. Travestim pe mai departe întreținerea în dezvoltare. Lăsând la o parte tot ceea ce s-a făcut bun în fiecare localitate, avem o grămadă de lucruri care așteaptă de 30 de ani să fie făcute și, iată, tot nu se fac ori se fac de mântuială. Cu toate acestea, oamenii au avut ocazia să schimbe în multe localități din Sălaj soarta comunității în care trăiesc. Mulți au făcut-o, dar au fost și destui cei care nu au mișcat prea multe degete pentru a schimba ceva în bine. Dacă unii foști primari nu foarte harnici, dar aroganți și suficienți, și-au primit pedeapsa și au fost trimiși acasă de câțiva alegători al căror vot a contat decisiv, alții rămân în continuare cu fundurile pe fotoliile catifelate, deși au făcut tot ce le-a stat în putință timp de patru ani să demonstreze că, în mare parte, doar gura e de ei. Faptele au fost puține, slabe, insuficiente. Și totuși, sunt mulți cei care, duminică noaptea, au desfăcut șampaniile și au spus privind în zare, respirând aerul victoriei, de parcă ar fi câștigat la Loto: “Un fleac, i-am mai prostit o dată!”.