Ţinând cu dinţii de pământ

Într-o perioadă în care tot mai multe companii de talie mondială iau în calcul relocarea unităţilor de producţie pentru a reduce la minim cheltuielile, într-o perioadă în care autorităţile ar ucide pentru a atrage investiţii noi, într-un colţ de ţară,o comună sălăjeană e mai cu moţ decât i-ar permite criza economică actuală.

Ditamai multinaţionala şi-a manifestat interesul, încă de acum câteva luni, să-şi deschidă un punct de lucru pe plaiuri comunale. De-aici, o adevărată telenovelă, cu multe “Nu-uri”, cu discuţii în contradictoriu, cu nemulţumiri, cu eschivări, cu pretenţii, cu presiuni, cu căutat de nod în papură. Ba c-o fi, ba c-o păţi, ba că-i albă, ba că-i neagră. Autorităţile vor bani serioşi pentru teren; investitorul nu vrea să dea nici jumătate din valoarea pretinsă. Întreprinzătorul vrea 20 de hectare, factorii de decizie din comună nu-s dispuse să renunţe decât la jumate. Zic ei, e păşune, şi oamenii au animale care-ar paşte şi ele, săracele, din iarba verde. În plus, pământul e al lor din moşi strămoşi şi parcă nu-i lasă sufletul să-l dea pe mâna străinilor. Ce investiţii? Ce locuri de muncă?

Pe de o parte, pretenţiile băneşti ale mai marilor comunei sunt îndreptăţite, având la bază o evaluare de specialitate. Mai mult, terenul în cauză are un statut ceva mai aparte, în sensul că toate taxele şi impozitele aferente ar urma să ia calea bugetului reşedinţei de judeţ. La o primă privire, am putea acuza multinaţionala că se cam zgârceşte şi că are de unde să dea mai mulţi bani. Să nu uităm, totuşi, că în afaceri, regulile jocului nu ţin de… corason şi că numărul celor care îşi permit să facă investiţii în perioadă de criză este tot mai mic.

Iar dacă cei ce stau cu frâiele în mâini iau în calcul că pentru o astfel de investiţie s-au aşezat la coadă Serbia şi Ungaria, poate că problema ar fi privită altfel. Şi, de ce nu, poate n-ar strica să vedem implicare şi din partea autorităţilor judeţene. Că doar o fabrică nouă şi câteva sute de locuri noi de muncă nu e de ici, de colo.

2 Thoughts to “Ţinând cu dinţii de pământ”

  1. Anonim

    doamna vilcovschi, ideile dvs. se bat cap in cap
    intai ii acuzi pe cei din criseni ca cer un pret prea mare fata de cat vrea sa dea firma, apoi le dai dreptate celor din criseni spunand ca pretul cerut este cel corect
    ce ar putea face autoritatile judetene pt ca aceasta fabrica sa fie construita in criseni si pentru crearea a noi locuri de munca? sa plateasca consiliul judetean diferenta de la pretul oferit de michelin pana la pretul cerut de primaria criseni. greu de facut asa ceva! de ce sa plateasca badea ghita din simisna pt niste locuri de munca de care se vor bucura cateva sute de oameni din zalau, criseni, hereclean, varsolt, aghires etc sau cateva sute de oameni relocati din alte judete (ca e la moda in multinationale)
    de-om trai, vom vedea ce se intampla in continuare

  2. Alex

    Povestile astea cu multinationalele sunt tare ciudate, daca vor cu adevarat sa faca ceva nu intreaba pe un parlit de primar care tine o carciuma daca ii da pamantul sau nu, totusi vorbim de cel mai mare producator de anvelope din lume. Asa ca cei care va temeti ca pierdeti locuri de munca sa stiti ca nu e din cauza nenorocitului pe care il blamati, mult mai sus este problema, primarul din Criseni tot ce poate sa faca este sa zica Da dom’le

Leave a Comment