De la mijlocul anului, fiecare bugetar a fost obligat sa suporte criza pe spinarea proprie. Asa se face ca tot angajatul din sectorul public s-a trezit cu leafa diminuata cu 25 de procente. Masura a nascut revolta, asa ca nu a trecut prea mult timp pana ce oamenii au iesit in strada. Nu toti, insa. Lucratorii din Finante au stat cuminti la locul de munca, nu de alta dar cei 25 la suta taiati din salariul de baza erau maruntis raportat la banetul pe care oamenii ii duceau acasa luna de luna. De la femeie de serviciu si sofer, la ditamai inspectorul, fiecare era recompensat in ziua de salariu cu niscaiva bani, indiferent daca a avut vreun rol sau nu in lupta statului cu evaziunea fiscala ori daca a pus sau nu umarul la colectarea de bani la bugetul statului.
Mai bine de doua decenii le-au trebuit guvernantilor sa descopere ca finantistii iau stimulente si ca, prin modul lor de acordare, o gramada de bani se duc pe apa sambetei.
Iar cifrele vorbesc de la sine: in 2009, bugetul pentru salariile din Finante s-a ridicat la 187 milioane de euro, la care s-au adaugat 212 milioane de euro pentru stimulente. La sugestia lui Basescu, proaspat uns la sefia ministerului, Gheorghe Ialomitianu elimina tratamentul preferential de care se bucurau subalternii. Atat le-a trebuit angajatilor Fiscului. Cei de la minister au fost mai determinati, de l-au sechestrat pe Ialomitianu in propriul birou. In teritoriu, oamenii au intrerupt lucrul si au iesit in fata institutiilor. Cica fara traditionalele stimulente au devenit, peste noapte, cei mai saraci dintre bugetarii patriei, ca asa nu vor mai putea sa-si plateasca ratele catre banci.
O privire aruncata pe site-ul Ministerului Finantelor face lumina in aceasta poveste, nu de alta, dar niciunul dintre sindicalistii galagiosi nu a pomenit despre valorile stimulentelor pe care le primeau in mana. Zic datele oficiale, ca in aprilie, un sofer a avut un salariu de 985 de lei si stimulente in valoare de 2.800 de lei, un ingrijitor ori un bufetier, cate 594 de lei salariu si 1.776 lei stimulente.
Protestele spontane i-au sensibilizat cat de cat pe guvernanti, astfel incat acestia au decis ca sporurile sa fie acordate in continuare, insa doar pe merit si cu stricta respectarea a unor conditii. Nici vorba sa le convina angajatilor obisnuiti cu sume considerabile. 500-600 de lei pe luna de caciula e prea putin, zic sindicalistii. Oare ce ar zice un lucrator dintr-o alta institutie publica daca statul i-ar oferi lui banii astia in plus la salariu? Ori un muncitor din sectorul privat care lucreaza de se speteste intr-o fabrica, pe trei schimburi, cu norma impusa? Ar bloca activitatea societatii si l-ar inchide pe director in birou?
Pe de alta parte, protestatarii au dreptate. De ani buni, salariile lor de baza au fost mentinute la cel mai jos nivel, insa situatia era compensata prin sporuri. Iar practica a fost sustinuta de toti cei care s-au perindat in timp la guvernare, care nu s-au gandit ca o grila de acordare a acestor prime ar fi nu doar corecta, ci si mai eficienta. Dar poate ca a venit vremea ca statul sa nu mai rasplateasca nemunca din institutiile publice, iar bonificatiile sa ajunga numai in buzunarele celor care chiar le merita.