Speranta pierduta

Motiunea de cenzura a cazut. A cazut nu pentru ca au lovit-o prea multe voturi impotriva (acestea nu au existat) ci din insuficienta celor de sustinere (219 voturi pentru, fata de 236 necesare). Oare de ce noi am stiut cu multe zile inaintea dezbaterii, ca aceasta motiune nu are prea mari sanse de reusita? Nici intr-un caz nu din cauza unui val plin de dragoste care s-ar abate asupra guvernului din partea populatiei, a propriilor alegatori sau chiar a propriilor parlamentari! Nici vorba! Cred ca nici badea Boc din Rachitele-Cluj, nu si-ar mai vota feciorul la viitoarele alegeri. Cand toate sondajele arata un scor dezastruos pentru guvern, de ce o fi avut nevoie PSD-istii de semnaturile pe care le-au depus in fata altarului Parlamentului?

Atunci cand s-au adunat semnaturile, motiunea nici macar nu era finalizata! Oamenii au vazut ca semnaturile lor nu au avut niciun rost si asta nu da un sentiment foarte inaltator. Altadata, cand va fi cu adevarat nevoie de semnaturi, probabil le vor strange mult mai greu. // In aceasta secventa a disputei politice au participat urmatorii actori ai scenei: Guvernul sustinut de o coalitie politica, opozitia formata din PSD si PNL (foarte distincti si separati in exprimare) acompaniati foarte interesat de UDMR, sindicatele si mass-media. Tema spectacolului:

Motiunea de cenzura. Cele 10 motive pentru care Guvernul Boc ar trebui sa pice ar fi putut fi mai mult de una suta. Motiunea, cu nota ei de sagalnicie, pune pe capul lui Boc toata criza mondiala. Abordarea cu prea putina seriozitate a problemelor de fond pentru repetitii de genul: Basescu-Udrea-Boc-Anastase, intaresc nota sagalnica a materialului. Daca dupa critici fundamentate, dupa demascarea coruptiei la nivel inalt si a clientelismului politic (legiferat cand PSD si PDL guvernau impreuna!) motiunea ar fi continuat cu un program serios anticriza, lucrurile ar fi putut sta altfel. Poate nu ar fi modificat rezultatul votului dar, cu siguranta, ar fi consolidat suportul popular. Solutiile alternative corecte (economic) reprezinta totdeauna suportul cel mai pertinent in sprijinul oricarui demers impotriva puterii. Este adevarat ca motiunea cuprinde programul Directii de actiune (6-9 luni) care insa, coroborat cu legea (aprobata) de reducere a TVA-ului (5% ptr. produsele alimentare de baza) si a neimpozitarii veniturilor sub 2.000 lei, poate fi clasat cu usurinta tot la categoria ..glume.

Programul respectiv a fost fundamentat pe programul PSD, despre care nu vrem sa mai povestim noi prea multe. A fost interesanta atentionarea din partea lui Bogdan Baltazar si mai ales a lui Mugur Isarescu si Mihai Tanasescu, in legatura cu fundatura pe care o propune opozitia (prin programul alternativ). In ziua dezbaterii motiunii, a fost organizata (de loc intamplator) conferinta Romania incotro- cum sa redam increderea? in cadrul careia atitudinile au fost extrem de explicite: frati politicieni, lasati lucrurile serioase in seama profesionistilor, altfel se darama sandramaua! Dupa atitudinea avuta, ne este destul de clar ca Tanasescu nici nu a lucrat la programul economic al PSD, dar nici nu are cum sa accepte, pe un astfel de program in orice alternativa viitoare, postul de prim-ministru sau ministru al finantelor.

Disonantele (relatiile Antonescu-Ponta) in randurile opozitiei au fost evidente si au impiedicat conturarea unui program adevarat si prezentarea unei echipe de guvernare care sa rupa gura targului. UDMR-ul (foarte interesat de Legea Educatiei) ar fi inclinat steagul in situatia unei (oricare) alternative realiste de guvernare, daca ea ar fi existat, consolidand fundamentele privind deznodamantul motiunii. Toate acestea, au indus atat in masa politica, cat si-n mediul mai putin avizat, imaginea lipsei de vointa, chiar frica opozitiei de a prelua puterea.// Sindicatele, de fapt liderii de sindicat ce s-au constituit intr-o forta demolatoare dupa revolutie, si-au cantat marsul ce ii apropie de sfarsit. Dupa anunturi de 100 de mii, apoi 80 de mii, in piata, dupa aprecierile jandarmeriei au fost 40 mii manifestanti. Cu tot cu galeria Stelei, echipele de la Rebu si Che Guevara din Carpati. Ce organizatie democratica si-a mentinut liderii mai bine de 20 de ani?

Mai este putin si nemaifiind nimic de demolat in tara asta, nici ei nu vor mai avea utilitate! Semnele caderii sunt evidente!// Boc s-a descurcat binisor in tot circul din parlament, insa un boxer care este numarat de arbitru arata mult mai bine fata de el. Motivatiile si nu solutiile iesirii din criza au abundat si-n pledoariile lui. Totusi, cred ca Boc merita cu prisosinta sa i se ofere posibilitatea unei demisii onorabile. Urmatoarea mare confruntare (daca trecem peste asumarea raspunderii pe Legea Educatiei) va fi aprobarea bugetului pe anul 2011. // Si uite asa s-a terminat si cu motiunea! Toti au avut cate ceva de pierdut. Noi cei care asistam neputinciosi la jocurile stangace ale unor mandatati politici care nu au nicio solutie fata de viitorul natiei, am pierdut cel mai mult. Noi ne-am pierdut pana si speranta!

Leave a Comment