Plictisita probabil de o prea lunga stagnare intr-un repaus relativ, energia universului din vecinatatea noastra da semne ca va deveni mult mai activa in perioada urmatoare. Activitatea solara iese din calmul obisnuit si transmite, inclusiv catre Terra valuri de radiatii si campuri electromagnetice intense, care ne creeaza (deocamdata) disconfort si ingrijorare. Fenomenele cosmice care genereaza si fenomene meteo extreme ne abat de la subiectele noastre cotidiene: locurile de munca, nivelul de trai si evident, discutiile goale ale politicienilor despre viitor.
Atat cat o mai fi! Mergand pe scurtatura ajungem, vrem nu vrem, la concluzia ca vii fiind, suntem sortiti pieirii. Chiar si-n aceste conditii, este oare logic si normal sa abandonam toate realizarile civilizatiei asteptand resemnati sfarsitul care va veni candva? Semne tot mai clare spun ca Universul nu mai este dispus sa ne dea inca o infinitate din timpul sau! Sunt convins ca civilizatia va construi multe nazbatii care sa aduca inca o clipa in plus existentei noastre. Poate cea mai frumoasa.
Chiar daca suntem mult mai neinsemnati decat firul de nisip intr-un univers infinit, momentul acesta poate fi un bun prilej pentru o mai profunda meditatie asupra lucrurilor. In locul de pe Pamant pe care ne aflam, riscam sa intretinem batalia politica cu miza nula, pana la sfarsitul veacului. In numele unor pseudodemocratii locale, indivizi care dupa ce s-au jucat cu zmei, au vandut varza de la 14 ani sau umbland toata ziua cu frunza-n mana s-au umplut de bani, incerca sa ne convinga sa renuntam chiar si la gandul de a trai clipa cea frumoasa. Ei sunt cei care, mandatati prin sisteme de loc sofisticate de manipulare, doresc sa ne consume prezentul si sa ne decida viitorul. S-a ajuns pana si la restrictionarea dreptului la viata!
Universul ne mai pasuieste, ei nu! Dispersati in toate partidele politice, intr-un concubinaj perfect cu sistemul ticalosit, aceasta capusa feroce va fi greu de inlaturat. Este hotarat poporul acesta sa-si ceara in sfarsit dreptul la existenta in fata tagmei jefuitorilor? Se spune despre noi ca suntem un popor pasnic, ca nu am ravnit la bunul nimanui: Eu imi apar saracia si nevoile…. spunea poetul. Se pare ca am reusit, din moment ce aceleasi nevoi si aceeasi saracie ne urmaresc de doua mii de ani! Sa fie aceasta o trasatura care ne determina sa acceptam spiritul de turma cu capul plecat, ca sa nu vedem goliciunea adevarului dezvelit de frunza furata de la firma de transport? Ni se reproseaza ca toate razmerintele de-a lungul timpului ne-au fost induse de interese din afara, ca am avut singura armata din istoria moderna care dimineata se batea cu aliatii de aseara. Ni se demonstreaza cu acte-n regula ca cea mai nerusinata asuprire au exercitat-o domnii pamanteni, nu strainii, iar cele mai groaznice distrugeri si pradaciuni nu ne-au fost produse de razboaie sau navaliri barbare, ci ni le-am pricinuit singuri in asa numita perioada de democratie de dupa 1989.
Istoria ne arata (daca vrem sa vedem) ca democratia s-a castigat peste tot in lume cu mari sacrificii de-a lungul timpului. Nu au existat niciodata lozuri castigatoare. Totul s-a obtinut prin lupta si sacrificii. De ce am avut, de prea multe ori, naivitatea sa credem ca, popor ales fiind, meritam mai mult decat avem: o tara prea frumoasa! De care ne batem joc. Fiecare in felul lui. Cei care s-au perindat la putere, prin rapacitatea de a lua si a distruge restul, iar ceilalti, prin iresponsabilitatea nepasarii. Perceptia nivelului de viata si a deznadejdii populatiei este oglindita in sondajele de opinie care arata optiunea majoritatii pentru defunctul regim comunist. Imagine similara cu a sclavilor eliberati care prefera sa se intoarca in sclavie! Trebuie sa fii dincolo de limita intelegerii pentru astfel de optiuni. Or mai fi solutii reale pentru o intrare intr-o normalitate europeana? O analiza prea indrazneata, incearca sa fundamenteze oportunitatea infiintarii unui nou partid ce ar reusi sa obtina atasamentul romanilor pe un program adevarat.
Cine ar suporta costurile formarii unui astfel de partid? Care din mogulii de presa ar oferi posibilitatea mediatizarii unui viitor pion politic fara sa-l controleze in totalitate? Ce oameni seriosi si-ar abandona mediul activitatii in care au performat, pentru a intra pe un culoar extrem de riscant? Se pare ca ne apropiem de un moment crucial al natiei noastre. Au mai fost cateva, unul in 1989, cand s-a gresit putintel directia, iar decidentii nu s-au ridicat la inaltimea momentului istoric, ratandu-se unirea Basarabiei cu Tara. Atunci eram pe val, insa acum suntem la pamant. Sunt mult prea multi cu pixul in mana gata sa traseze granite pe harta noastra! In curand, darile vor bloca orice activitate economica si nu vom avea nici macar aer de respirat fara acordul creditorilor. Semnele sunt multe. Pana si Universul ne atentioneaza.