Fără doar şi poate, meciul din această seară, din Europa League, dintre Chelsea şi Steaua, poate fi numit duelul campionilor. De ce nu, seara campionilor, având în vedere că pe noi, românii, în special steliştii, ne interesează doar această partidă.
Vorbim de două campioane europene. Steaua a câştigat Cupa Campionilor (denumire păstrată până în 1992, n.r.) în 7 mai 1986, iar Chelsea a reuşit, pentru prima dată, această performanţă, în sezonul trecut.
23 de campionate câştigate, 21 de Cupe ale României şi cinci Supercupe ale României cred, totuşi, că valorează mai mult decât cele patru titluri câştigate de Chelsea în Premier League, cele şapte Cupe ale Angliei şi cele patru Cupe ale Ligii Angliei, cu toate că valoarea campionatului englez este peste cea din Liga I.
Seara campionilor poate fi seara Stelei, deşi, suntem conştienţi, cu toţii, că băieţii lui Reghecampf au o misiune grea pe „Stamford Bridge”. Steaua s-a impus cu 1 – 0 în meciul tur, dar Chelsea rămâne o echipă cu ştaif, care poate întoarce soarta calificării. „Roş-albaştrii” vor trebui să joace exemplar în această seară, pentru a scrie, din nou, istorie, pentru fotbalul românesc.
Trebuie să credem în dorinţa de afirmare a lui Reghecampf, care, în ciuda faptului că nu are, ca antrenor, niciun trofeu câştigat, a dominat duleul tactic din tur, cu Rafa Benitez, un antrenor de talie mondială.
Reghe’ a aşezat impecabil echipa în teren. L-a folosit pe Szukala ca turn al apărării, iar pe Latovlevici, imperial în meciul retur cu Ajax, l-a făcut responsabil pe banda stângă. Tănase nu a impresionat, dar a făcut-o Raul Rusescu, „jolly jokerul” din avanposturi. A căzut artistic în careu la centrarea perfectă a lui Latovlevici, a transformat penalty-ul şi a făcut să erupă „vulcanul” de pe „Naţional Arena”.
Jurnaliştii britanici au avut o dilemă la finalul jocului: „s-a prezentat Chelsea, în această seară, pe Naţional Arena?”. Aveau, totuşi, o scuză: s-au păstrat, probabil, pentru derby-ul desfăşurat duminică, în Cupa Angliei, în faţa lui Manchester United, unde Chelsea a demonstrat că nu-i poate fi contestată valoarea.
Reghecampf a spus-o, şi el, că pentru Steaua este mai important titlul cu numărul 24, decât Europa League. O declaraţie puerilă, în opinia mea, atâta timp cât Steaua are şanse reale de a se califica în sferturile Europa League. Fără să fiu subiectiv, Steaua nu mai poate pierde campionatul, mărşăluieşte spre un nou titlu şi spre o nouă prezenţă în cupele europene, ceea ce, de fapt, Reghecampf visează.
E Chelsea, dar de ce să nu sperăm într-o minune? De ce să nu fim mândri de ce a realizat şi ce ar mai putea obţine o echipă românească. Suntem români, înainte de toate, iar punctele obţinute de clubul din Ghencea aduc un beneficiu pentru întreg fotbalul românesc. Peste 4,7 milioane de români au urmărit partida Stelei de joia trecută şi sunt convins că, cel puţin zece la sută dintre aceştia, nu sunt fanii acestei echipe.
Este clar, e anul Stelei în România, chiar şi în Europa, indiferent de rezultatul din această seară. Steliştii au obţinut un rezultat fantastic în tur, în faţa deţinătoarei Ligii Campionilor, dar nu a fost o victorie atât de entuziasmantă ca şi cea din returul cu Ajax.
În această seară, Steaua poate demonstra că Anglia nu este un pământ interzis pentru ea, chiar dacă trecutul o arată.
„U” este simbolul unor inimi româneşti, dar Steaua poate deveni în această seară un simbol al întregii Românii.
Marius Morar
