Satisfacere humanum est

 

Stârnit de câteva articole apărute în presa naţională, la a căror lecturare am râs cu o poftă grosolană, nu m-am putut abţine să nu aduc în faţa dumneavoastră, păcătoşii care ne gustă umorul şi opiniile mai acide, un subiect oropsit de multe ori de spaţiul mediatic. Lăsând la o parte falsele pudori, inutile dealtfel în contextul în care lucruri absolut normale care ţin de sexualitatea noastră, se întâmplă, slavă Domnului, voi dezvolta puţin opiniile legate de subiectul delicat al autosatisfacerii sexuale, „malahia” cum o numesc unii absolvenţi de teologie, ei fiind total străini de această cauză, doar nu vă închipuiţi că practică vreodată asemenea -cităm- „spurcăciuni”. După ce vă opriţi din râs, la citirea elucubraţiilor preoţilor din diverse parohii (unii dintre ei având și simțul umorului), opinii crăcite pe diverse site-uri sau pe la diverse emisiuni tv, ar fi indicat să puneţi şi o concluzie asupra sănătăţii mintale a unor astfel de persoane care trimit în eter nişte sfaturi, anateme şi blamări asupra acestei îndeletniciri încât unora, mai slabi de înger, le va fi teamă să mai facă şi pipi după ce vor băga la cap aceste păreri date în presă sau la tv, deosebit de preţioase şi sănătoase, ale unor reprezentanţi ai bisericii. Să cităm câţiva duhovnici aşadar care în timpul liber sunt şi savanţi, medici, psihologi, nutriţionişti, urologi, sexologi.

Păzeşte-ţi mintea de orice lucru care te provoacă să te gândeşti la sex!!”

…răcneşte la noi, un bărbos pe un site ortodox foarte popular. „Aceste lucruri pot fi internet, reviste, cărţi, filme, discuţii cu anumite persoane care privesc uşor la acest păcat sau unii care se numesc creştini dar care sunt doar cu numele şi practică aceste lucruri murdare etc.”. Pentru cei care nu au înţeles sau au mintea plus o mână ocupată periodic cu altceva, explicăm: aruncă tot ce e de citit, goleşte biblioteca, arde orice publicaţie în care vezi literele s, e sau x, indiferent cum sunt aşezate, chiar şi inversate ele sunt de fapt o capcană. Ia un ciocan de şniţele şi nimiceşte pe rând televizorul, telefonul, tableta, dinţii celor care discută în prezenţa ta despre orice aduce vorba de ce ai pe sub fustă sau în pantalon. Dacă ciocanul nu s-a spart şi el, trage-ţi cu putere câte o lovitură zdravănă peste degete, cât poţi de tare, preventiv. Dotează-te cu un ciocănel portabil pe care să-l ai mereu asupra ta, astfel încât să acţionezi ferm ori de câte ori auzi vorbindu-se despre asta sau surprinzi un prieten în flagrant, cu ambele mâini sub pătură, sub masă sau strecurându-se parşiv către o toaletă.

Urmează câteva sfaturi cu sclipiri de diamant, de urmat orbeşte atunci când comiteţi păcatul spălării, la duş: „Evită atingerea ocazională a organelor genitale pentru că în felul acesta te vei stimula singur (singură) şi apoi nu vei putea rezista ispitei. Fă baie repede şi nu lungi atingerea mai mult decât este nevoie pentru a te spăla”, urlă alt preot într-un articol destinat tinerilor. Ar mai fi fost de adăugat şi prostul obicei de a face pipi prea des, ca să nu mai vorbim de atingerea organului atunci când comiteţi păcatul micţiunii. Să se evite pe cât posibil atingerea cu mâna, este de preferat, la bărbaţi, extragerea cu o pensetă a scârbavnicului mădular, iar privirea trebuie să fie aţintită într-un alt loc pentru evitarea căderii în păcat. Fixaţi un coş de gunoi aşadar, cu privirea sau un şampon de pe etajeră. Nu coborâţi sub nicio forma privirea mai jos şi fredonaţi un cântecel pentru a bruia zgomotul de lichid în cădere. Scărpinatul accidental e şi el tot păcat, martori povestesc îngroziţi că, după ce au făcut acest lucru, le-au căzut instant unghiile şi s-a pornit o urgie meteo, cu grindină cât ouăle de struţ. Un alt site, îi dăm şi numele că nu e niciun secret – ortodoxiatinerilor.ro – oferă câteva sfaturi, în „plan fizic” şi „plan spiritual” pentru cei care îşi doresc să se „lase” de masturbare. Aici un preot supărat rău pe onanişti, ordonă pe loc următoarele măsuri: „Şterge (dracului, odată! n.r.) toate filmele şi pozele urâte din calculator şi toate site-urile care te făceau să cazi în păcat. Evită să te uiţi la televizor. Evită să mănânci în general mâncăruri grase, pe cât posibil; masa de seară are o importanţă covârşitoare în lupta împotriva patimei masturbării, pentru a nu se activa atunci când suntem cei mai vulnerabili, adică noaptea, aşa că: Nu mânca la ore târzii, cea mai târzie masă să fie la maxim ora 8 seara; nu mânca sub nici o formă cu usturoi. Tot la masa de seară, să nu bei sucuri energizante sau cele care stimulează sistemul nervos, care dirijează energia calorică suplimentară tot spre desfrânare!!”, tună şi fulgeră duhovnicul-nutriţionist de serviciu. Pe scurt, dacă televizorul, după ciocan, mai dă semne de viaţă, dă cu el de parchet până iese fum. Nu mânca. Pur şi simplu. Dacă scapi la mujdei, eşti ca şi terminat, nu scapi de laba păcatului care te va plesni imediat ce procesul de digestie ia startul. Sunt interzise de asemenea, cu desăvârşire, privirile către persoanele care îţi plac. De fapt nu trebuie să placi pe nimeni, nici pe tine, logic, ca sa fim bine înţeleşi. Cităm din învăţăturile altui savant în sutană: „Pentru că totul izvorăşte din suflet iar ochii sunt oglinda sufletului, trebuie să avem mare grijă unde ne ”zburdă” privirea. Să încercăm să evităm cât mai mult contactul privirii cu persoanele care ne stârnesc această patimă. Dacă este nevoie să mergi cu capul în jos pe stradă, îţi spun mergi cu capul în jos, şi nu te ruşina dacă vrei cu adevărat să scapi de această patimă. Fă aceasta până ai să te simţi mai întărit”. Ne-am lămurit şi cu asta, toată lumea mânuţele pe masă, din nou.

Cei care în cel mai firesc, natural, fiziologic şi sănătos mod, au practicat sau practică astfel de „urâciuni” sunt catalogaţi ca fiind în mod indubitabil nişte „nenorociţi”. Faceţi o cruce rapidă cu limba şi citiţi: „Dacă nu poţi să te desfaci de deprinderea pătimaşă a curgerii de sămînţă din pricina obişnuinţei îndelungate, cum cutezi, nenorocitule, să te apropii de cele pe care nici îngerii nu le ating?”. Exemplele acestea sunt iată, de-a dreptul alienate, și dincolo de ridicolul şi de hilarul din ele, suntem siguri că v-au lămurit. Ele pun serioase semne de întrebare asupra funcţionării corecte a neuronilor din capul unor reprezentanţi de seamă, dotați cu haine foarte negre.

Dincolo de râsul pe care astfel de articole îl stârnesc, în valuri, rămâne o întrebare, agăţată în cuierul minţii: Oare aceşti oameni, care reprezintă totuşi o instituţie importantă, în care oamenii cred şi pe care o ascultă, oare ei realizează absurdul şi penibilul acestor rânduri trimise ferm către tinerii care au tot dreptul din lume să se cunoască pe ei înşişi, să-şi trăiască liniştiţi plăcerile fireşti şi sănătoase, pe care şi le aleg, să întreţină starea de bine şi de armonie a minţii cu propriul trup, şi multe, multe altele?

Gogomăniile şi aberaţiile ăstora nu merită, până la urmă nicio atenţie însă e bine totuşi de ştiut cu cine avem de-a face, din păcate, de multe ori crezând orbeşte în nişte inepţii, doar pentru faptul că sunt spuse de un glas bisericesc. Dar să fim sănătoşi şi să evităm să sperăm în miracole prea mari… Nimeni nu va apuca ziua în care omenirea va scăpa de proşti, pentru că pur şi simplu această zi nu va veni niciodată. Bucuraţi-vă de viaţă, de normalitatea ei atât cât mai există. Şi iertaţi-i, pentru că nu ştiu ce zic.

2 Thoughts to “Satisfacere humanum est”

  1. Anonim

    FLORINE articolul tau face dovada ca esti uns cu multe alifii ,e bun,imi place dar sa stii si tu ca una din acele zile a fost in 22 decembrie 1989 tare as vrea sa stiu cand va veni a doua ora ziua Z dar mai e mult pana departe .Succes

Leave a Comment