Preţioasa linişte

Fiecare își cunoaște motivele de tulburare. Poate fi dificil să te bucuri de liniște într-o vreme în care știrile rele au devenit zgomotul de fond al vieţii de zi cu zi. Ce bine e să fii indiferent! Cred că uneori fiecare simte nevoia de un moment de liniște, de un moment în care să nu audă ce spun alții, un moment în care fiecare să fie “el cu el”. Trebuie să ne imaginăm câteva clipe în care toată agitația și nebunia care se întâmplă în jurul nostru, dispare! Câteva clipe în care putem respira ușuraţi că nimeni și nimic nu ne va opri din liniștea noastră. Aţi simțit vreodată că aveţi nevoie pur și simplu să se oprească timpul în loc? Simțiţi că faceţi prea multe, că totul e bulversat și singura nevoie este o zi pentru voi, în care să faceţi cele mai simple lucruri și totuși atât de pline de semnificație pentru voi? Câteodată ne gândim prea mult la cum să le facem bine oamenilor, să lucrăm la visurile lor și ne preocupăm prea puțin de sănătatea noastră emoțională, de momentele pe care avem tot dreptul să le avem pentru a ne umple cu energie. Oare chiar merită să ne irosim clipe prețioase din viață stresându-ne pentru ceva care nu ne aduce nici cea mai mică satisfacție? Să îmi spună mie cineva că nu i s-a întâmplat niciodată să se lupte în gol pentru un lucru care oricum nu-i plăcea. Da’ de ce? Pentru că ești un om integru, de cuvânt, pentru că ai promis că vei duce totul până la capăt. Și ce faci atunci când efectiv ai obosit, ai nevoie de liniște și de un timp cu tine? Câteodată îmi place să mă opresc în mijlocul drumului pe o bancă și să privesc la chipurile oamenilor din jur. Știţi ce văd? Stres, îngrijorare, multă grabă, lipsă de chef… Oamenii luptă cu dinții pentru a realiza ceva, muncesc pe brânci ‘ici și ‘colo pe aproape nimic, numai ca să se remarce, ori își consuma zilele și nopțile în corporații sau la job-uri unde poate nici nu sunt apreciați la adevărata lor valoare. Mă întristează și mă pune pe gânduri faptul că ne luăm atât de mult timp pentru alții și atât de puțin timp pentru noi, pentru aspirațiile noastre. Uităm să zâmbim și să ne bucurăm de câteva clipe de liniște în parc. Dar ce chef să mai avem de o plimbare, după ce o zi întreagă ne-am agitat ca să bifăm o listă lungă de responsabilități? Mi-am propus ca orice ar fi şi oricât de obosită aş fi să ies un sfert de oră din casă și pur și simplu să mă plimb, să las telefonul acasă și să-mi adun gândurile. De ce? Pentru că o clipă de liniște poate însemna atât de mult! Chiar cred cu tărie că dacă ne-am lua mai des timp pentru noi, nu ni s-ar mai întâmpla să avem căderi în mijlocul zilei, în care să ne urle sufletul că nu mai poate. Tot ce trebuie să facem e să acceptăm că nu suntem roboți, ci mai are nevoie și sufletul și mintea să respire. Îmi plac extrem de mult niște cuvinte spuse de Nicolae Iorga: „Cea dintâi condiție a fericirii este liniștea sufletului”. Așadar, trebuie să învățăm să fim fericiți prin liniște.

2 Thoughts to “Preţioasa linişte”

  1. Toată lumea râde, cântă și dansează

    În dictatură, cetățeanul nu era atât de stresat, îmi amintesc că obișnuiam să ținem onomasticile în timpul serviciului cam de pe la ora 13 până ne plictiseam. În timpul serviciului beam, mâncam, chefuiam, dansam . Interesante și dictaturile ăstea !

  2. Anonim

    Interesant articol…. si eu mi-am pierdut linistea sufleteasca, mare adevar scria IORGA… ” Cea dintai conditie a fericirii este linistea sufleteasca ….felicitari d-na Augusta.

Dă-i un răspuns lui Anonim Anulează răspunsul