Preşedinţi, regi şi împăraţi

Odată cu scandalul de final, după închiderea listelor de candidaţi la parlamentare, parcă atmosfera în zona politicului s-a mai domolit. Cei mai mulţi dintre actualii parlamentari, consolidaţi pe cuibul colegiului deţinut, au fost renominalizaţi. Micile supărări din USL şi-au găsit liniştea fie în ARD, fie în PP-DD. Niciodată evaluaţi după capacitatea de analiză, de a emite idei politice şi soluţii la problemele electoratului pe care-l reprezintă, actualele liste pline de clanuri de familie, indivizi organic angrenaţi în mafia interlopă sau a gulerelor albe, dau o prognoză pesimistă în legătură cu misiunea instituţiei. Pentru că la noi furtul şi minciuna nu constituie elemente de scădere, probabilitatea ca sondajele de opinie să se confirme la alegerile parlamentare este mare. În aceste condiţii, după alegeri, PP-DD-ul ar putea fi (în cel mai rău caz) al doilea partid al ţării, iar fără o majoritate din partea vreunei coaliţii, combinaţiile politice devin de-a dreptul interesante. Analizând cu seriozitate scenariile Băncii Mondiale privind evoluţia economică a zonei ce ne include, una din puţinele soluţii de guvernare ar fi o uniune naţională a tuturor forţelor politice parlamentare. Guvernarea ar trebui să dureze cel puţin doi ani şi să se încheie nu mai repede de alegerea preşedintelui în 2014. Aceasta ar putea direcţiona politica economico-socială a Romaniei pentru perioada 2014-2020, oferind şanse reale unei evoluţii sustenabile, sănătoase a ţării. Altfel în 1-2 ani este foarte posibil ca poporul să intervină pentru ..corecţii!// Spuneam că atmosfera zonei politice s-a mai domolit. Mai degrabă a intrat într-o etapă în care regiile sunt ceva mai evoluate. Bătălia USL-Băsescu continua. Locul central pe scenă îl ocupă Regele Mihai. Cu ocazia Zilei Armatei, Regele Mihai a fost decorat de către Ministrul Apărării, a participat la tot felul de manifestaţii publice şi în final şi-a dezvelit propriul bust într-o piaţă din Bucuresti. Interesantă a fost structura asistenţei, planului doi al tabloului scenic, de cele mai multe ori acesta constituind centrul focalizării mediatice. Politicieni de prim rang, foşti preşedinţi ai Republicii, aflaţi în decor, au generat reacţii curioase. Este greu de explicat detaşarea lui Emil Constantinescu de formula monrhică atunci când era preşedinte faţă de perioadele din amonte şi aval. Şi mai greu sunt de explicat alte atitudini (preluarea de pe sosea, îmbarcarea în avion cu menţiunea retur, etc) vis a vis de ”admiraţia” de la manifestările la care ne referim. Republicanii de facto s-au declatat public monarhişti convinşi. Analiştii independenţi motivează manifestările din dorinţa de a orienta cele max.8-10 % (din electorat) ce simpatizează monarhia înspre o anumită zonă politică. Altfel pe niciunul nu-i apasă problema monarhiei. Fapt greu de explicat, Preşedintele Băsescu nu a fost invitat la evenimentele oficiale legate de Ziua Armatei. Asta în condiţiile în care Constituţia României la art.92 stipulează: Preşedintele României este comandantul forţelor armate. Într-o ţară în care avem un preşedinte (Băsescu), doi regi (Cioabă şi Mihai) şi un împărat (Iulian) nu este de loc de neînţeles de ce lucrurile sunt atât de încâlcite. Multe voci (inclusiv din popor) susţin că ”românii nu sunt făcuţi pentru democraţie, mama lor este dictatura”. Marile puteri, pentru a avea un partener pe termen lung în această zonă a lumii, au avut în vedere federalizarea şi chiar divizarea ţării. În anumite condiţii monarhia ar putea fi acceptată cu entuziasm. Poate acesta este şi motivul pentru care este păstrată la conservat./// Peste tablouri teatrale, din ceaţa dimineţii se vad ”naşii” de la CFR care stau cuminţi la DNA dornici să colaboreze pentru demantelarea uneia din structurile mafiote ce a rezistat tuturor vremurilor. Se aude că urmează mafia spitalelor. Nu de alta însă orice construcţie viitoare are nevoie de un mediu aseptic. Chiar şi monarhia.

Alexandru Lăpuşan