Premierul Emil Boc a facut in luna iulie a anului de gratie 2011 o gafa de proportii din care a scapat extrem de ieftin din masinile de tocat ale celor doua televiziuni de ne-stiri. Se pare ca domnul Boc a dat de pamant cu brand-ul “sarac si cinstit” si a mai spulberat un mit, culmea, incercand sa si-l intretina. Este vorba despre cazul “Elicopterul si copiii”.
Faptul ca poporul roman a creat si apreciaza acest brand – “sarac si cinstit” – denota imaturitate democratica, deoarece se subintelege ca un politician „sarac” va utiliza mai mult facilitatile functiei decat un politician bogat.
Declaratia de avere a domnului Boc este cea a unui om corect, normal si econom, conforma cu parcursul carierei, dar care toata viata a lucrat la stat iar acest tip de cariera se pare ca formeaza deprinderi, mai corect, apucaturi. Ar fi de observat ca toti sefii de partide parlamentare din Romania au cariere construite exclusiv prin functii salarizate de la bugetul de stat. O mica exceptie o reprezinta activitatea ziaristica a presedintelui UDMR, Kelemen Hunor.
La inceputul lunii iulie, premierul Emil Boc a fost surprins coborand dintr-un elicopter al SRI alaturi de doi copii pe Aeroportul Baneasa, din Capitala. Unul dintre copiii care il insoteau pe premier era fiica cea mica a lui Emil Boc, iar cel de-al doilea era nepotul premierului. Nu stirea idioata si tendentioasa este grava ci … justificarea sefului guvernului. Nu exista niciun ban public cheltuit. Am fost la Brasov pentru a participa la inaugurarea din Ghimbav a unei importante investitii in Romania, a unei fabrici care produce componente pentru avioane. Am plecat dimineata cu elicopterul, demnitarii avand posibilitatea sa aleaga intre deplasarea cu coloana oficiala sau cu elicopterul. La intoarcere, am luat cu mine pe fiica mea cea mica, Patricia, care se afla la socrii mei, si alaturi de ea este si nepotelul meu Tudor, pentru transferul celor doi minori am platit suma de 2.113,60 lei, achitand cu bani personali.
Nu era nevoie sa se justifice. Este un lucru normal in orice tara si care a fost aplicat tuturor premierilor romani. Invocarea notelor bune de la scoala si absolvirea cu brio a grupei mari pregatitoare de catre cei doi copii este penibila. Orice roman de bun-simt ar fi inteles ca primul-ministru nu putea sa-si lase nepotul sa faca autostopul sau in grija SPP. Oricine intelege, poate chiar si cele doua trompete televizate, ca intr-o situatie de urgenta il iei pe demnitar cu familie catel, purcel si tot ce are in preajma. Fara plata prestatiilor! Dar era, oare, o situatie de urgenta?
Daca cineva a crezut ca plutonierul SRI de la usa elicopterului i-a taiat factura si chitanta inainte de a se urca, apai zau ca suntem iremediabil pierduti in meandrele concretului. Presa de tocat puterea cu orice pret, care nu apara interesele cetateanului consumator de media si nici dreptul sau la informare corecta, a fost usor de departe incompetenta pentru ca nu a solicitat explicatii privind forma solicitarii de a achita prestatiile si un numar de inregistrare al cererii.
Apoi, invocarea urgentei de a se deplasa sambata cu elicopterul de la Brasov pentru sedinta de guvern de miercuri este puerila, mai ales ca sambata nu este aglomeratie pe DN1-Valea Prahovei si se stie: coloana oficiala are girofar si antemergatori.
Cred ca este vorba despre o apucatura involuntara de nomenclaturist, efect pavlovian al starii de fapt din institutiile de stat si al raportarii acestora la cetateni, dar si invers. Iar reactia este a celui prins in flagrant ce doreste sa ramana in continuare in memoria publica nu doar sarac ci si cinstit. Cu orice pret. Chiar cu 2113,60 de lei.
Evenimentul mai arata ceva. PDL are un marketing politic sau departament de imagine catastrofal , inexistent, inactiv sau nemanageriat (ceea ce este reconfirmat de reactia aproape inexistenta in urma scandalului de la Deta) dar arata si ciudatele brese de securitate in protectia – mai ales informativa – a demnitarilor de rang inalt. Prea usor se afla totul. Cum poate fi atat de vulnerabila o misiune a serviciilor secrete ce vizeaza un prim-ministru care se lupta pe viata si pe moarte cu marea coruptie, cu evaziunea si cu mafia politico-economico-judiciara? Este imposibil ca un prim-ministru sa nu aiba dusmani atunci cand ia masuri nepopulare si care incurca marile afaceri necurate. Atunci? Sa fie atat de intelegatori marii nostri infractori sau lupta e doar o imbranceala ca-ntre frati?
