Pe eşafod, cu liberalismul legat de gât

Pentru unii dintre liberali, organizarea Congresului din februarie nu este doar o chestiune de organizare sau de strategie. Am putea spune, fără teama că am greşi, că pentru mulţi dintre liberali este vorba de o chestiune de viaţă şi de moarte. De altfel, Congresul ar putea face diferenţa dintre anihilarea spiritului liberal şi colacul de salvare aruncat unui partid pe cale să se înece.
Este cert faptul că liderul PNL, Crin Antonescu, vrea sa organizeze Congresul pentru a anihila orice voce ostilă din partid. Dacă pe unii mai „subţiri” într-ale influenţei politice a reuşit deja să-i anihileze, când vine vorba despre unii liberali „grei”, ca de exemplu Călin Popescu Tăriceanu sau Ludovic Orban, lucrurile nu mai sunt atât de simple. Cei doi liberali, şi nu numai, sunt personalităţi ce deţin o puternică forţă electorală, astfel că o „decapitare” a acestora printr-un semn explicit la baza gâtului poate fi un lucru destul de riscant. Chiar şi pentru Crin Antonescu. Astfel că, pentru a rezolva problema cât mai uşor cu putinţă, liderul PNL apelează la o linşare, în public, a celor care încă mai opun o oarecare rezistenţă în partid. Iar şansele ca liderul PNL să reuşească sunt uriaşe, în condiţiile în care majoritatea reprezentanţilor filialelor din teritoriu, dar şi a colegilor din conducerea centrală a PNL, au devenit între timp proprii săi vasali. Pentru Crin Antonescu, Congresul va fi, în primul rând, unul de epurare a partidului, astfel încât totul se va transforma într-o execuţie în direct, moment care va marca uciderea liberalismului în PNL.
Pe de altă parte, cei din gruparea adversă, şi anume liberalii care urmează să urce pe eşafod, par să înţeleagă, în ultimă instanţă, că indiferenţa nu duce la nimic bun. Astfel că, din când în când, mai scapă printre dinţi unele cuvinte ceva mai acide la adresa şefului de partid. Iar după astfel de atitudini, cât se poate de pertinente de altfel, este evident că nu există vreo şansă de reconciliere între părţi.
De altfel, în PNL, a existat mai mereu un curent anti-conducere, indiferent de ce perioadă post revoluţionară vorbim. De această dată, curentul amintit îl aduce în prim plan pe Călin Popescu Tăriceanu, un lider cât e poate de carismatic, cu o legitimare electorală puternică, am putea spune chiar superioară lui Crin Antonescu. Să nu uităm că, deşi vorbim despre o perioadă economică destul de propice (2004-2008), Călin Popescu Tăriceanu a fost unul dintre prim-ministrii României postdecembrişti care s-a bucurat inclusiv de aprecierile tovarăşilor „băsescieni”, în condiţiile în care relaţiile fostului premier cu liderul de la Cotroceni erau destul de încordate.
Cu toate acestea, rămâne de văzut dacă gruparea disidentă din care face parte Călin Popescu Tăriceanu va reuşi să îngenuncheze numărul impresionant al actualilor pupincurişti liberali. Aceasta este marea miză a Congresului, şi nu modificarea Statutului ori rebrenduirea partidului. Acestea sut doar nişte fumigene pentru cei naivi.
Din păcate, nu puţini sunt cei care sunt de părere că, lăsat să conducă până la capăt, Crin Antonescu va distruge complet PNL. Chiar dacă nu cu voce tare, părerea este împărtăşită de foarte mulţi liberali sălăjeni care vor face parte din delegaţia ce se va deplasa la Bucureşti. Din nefericire însă, interesul sau teama de eventuale repercusiuni ar putea avea succes în faţa raţiunii. Iar dacă această presupunere va fi transformată în realitate, în scurt timp, liberalii vor plăti preţul propriei lor indolenţe. Liberalii ar fi trebuit să înveţedeja din experienţele anterioare de acest gen. Astfel că, excluzând diferenţele populiste din doctrinele celor două partide, acesta poate fi, dacă vreţi, unul dintre motivele pentru care PNL nu va obţine niciodată procentele PSD.