Opoziție sau o poziție?

Pentru că  ne-am cam lămurit, în mare parte, de intențiile celor de la PSD, hai să ne uităm puțin în ograda Opoziției din România, unde, la prima vedere, vedem că-i puțin cam haos.

PNL şi USR, deși sunt (cel puțin la modul declarativ) poziționate în frontul anti-PSD, ambele au comportamente politice total diferite. În timp ce multe voci acuză, de ceva vreme, PNL de mimarea luptei anti-PSD – mulţi liberali mulţumindu-i parcă lui Dragnea fiindcă le permite să-şi păstreze averile ilicite – cei de la USR ne arată că, din Opoziție, se poate trage și cu gloanţe adevărate. Și parcă nici nu ne deranjează prea tare dacă ele nu lovesc mereu ținta, atâta vreme cât zgomotul descărcării armei îi pune pe social-democrați la respect. Iar după reacțiile celor de la PSD, este clar ca lumina zilei că PNL nici nu mai contează pentru ei prea mult, în timp ce iniţiativele useriştilor sunt primite mereu cu ură, dispreț, apostrofări sau ameninţări. Ceea ce denotă, oarecum, deranjul pe care USR îl provoacă atunci când mai apasă o dată pe trăgaci.

În schimb, este foarte posibil ca liberalii să beneficieze de un altfel de tratament, să fie priviți de social-democrați cu alți ochi, ca nişte vechi tovarăşi, părtaşi fiind la naşterea monstrului numit, la un moment-dat, USL – o greșeală istorică, încă greu de digerat de către electoratul de dreapta, și nu numai. Mergând mai departe cu ideea, dacă ne raportăm la atitudine, reacție, atac sau contraatac politic, în ultimii doi ani, cei de la USR au dat dovadă de mult mai mult fler politic decât colegii lor liberali în bătălia cu cei de la PSD. Ultimul exemplu este recentul referendum pentru redefinirea familiei, când atitudinea celor de la PNL a fost mai curând ipocrită, ca să nu spunem penibilă, una semnând, alta făcând şi cu totul altceva declarând. Ceea ce mă face să îmi pierd și mai mult încrederea în “verticalitatea” PNL. Context în care vă mărturisesc că am foarte mari îndoieli că, odată reveniți la putere, liberalii vor pune pe primul loc recorectarea legilor justiţiei. În schimb, cel puțin din punct de vedere declarativ, atât USR, cât partidul lui Dacian Cioloș – Mișcarea România Împreună, au anunțat deja că prioritatea lor va fi corectarea mizeriilor făcute de social-democrați.

Pe de altă parte, raportându-ne la programul politic, nici PNL, dar nici USR, nu par să fie pregătite să își assume încă guvernarea. Cel puțin, nu am auzit până în prezent de vreun program concret, prin care să aflăm cum vor fi recuperați banii furați de PSD-ALDE, cum se vor plăti salarii și pensii, cum vor fi taxate averile uriașe, cum se vor dezvolta comunităție sărace, cum se vor aduce noi investitori în România, cum se vor construi autostrăzi sau cum îi vor obliga pe puturoși să muncească. Astfel că, astăzi, din nefericire, opoziția ne oferă cel mult intenții sau declarații. Nimic concret. Ceea ce face ca PSD să jubileze, să treacă și mai ușor cu șenilele peste tot ce mai înseamnă astăzi democrație în țara asta. Or, să faci opoziție nu înseamnă să fi doar bun de gură, să ai capacitatea de a reacționa prompt la deciziile imbecile ale celor de la Putere. Nu! Opoziție înseamnă să te pregătești din timp pentru tranferul de putere, cu proiecte și programe fiabile. Să ai capacitatea să acționezi încă din prima zi în care ajungi la guvernare. Că de îmbunătățiri ale calității vieții, făcute doar din pix, sincer, de vreo 29 de ani încoace, ne-am cam săturat. Voi ce credeți?

Alte articole

One Thought to “Opoziție sau o poziție?”

  1. I.C.

    Cu PNL lucrurile sînt clare, o strînsură de aflători în treabă. PMP – născut mort, UDMR – colaboraționiști ai oricărei puteri. Există însă o variantă cu efect electoral serios: unificarea USR cu MRÎ (încă inexistent ca partid politic). Dar se pare că dl Cioloș ține prea mult la propria persoană și construcție politică. Sau e prea temător. Păcat, între cele două partide voi vota cu USR, dar aș vrea să votez cu amîndouă.

Leave a Comment