Oameni și… oameni

Nu-mi mai plac oamenii care nu au niciun Dumnezeu în afară de ban. N-am avut ocazia să-i cunosc în detaliu, dar din păcate am avut neșansa să cunosc astfel de specimene. Sunt critică de felul meu, am și eu o multitudine de răutăți și defecte, dar nu știu dacă aș putea vreodată să nu întind o mână, sau cel puțin un deget, celui care îmi cere acest lucru, desigur dacă îmi este cu putință. Îmi displac puțini oameni, îmi displac anumite reacții și anumite comportamente și mai nou am început să îmi dau seama cu adevărat că nu există oameni răi, ci numai oameni care suferă. Au adunat în timp frustrări, lipsuri și au înrădăcinate aspecte negative pentru că le-au lăsat acolo, să crească. N-au vrut, n-au putut sau poate nici nu și-au dorit să stârpească la timp buruienile, le-au lăsat să crească până au devenit parte din ei. Nu cred că există un drum pe care să nu te poți întoarce, dar la câte hățișuri sunt pe el, sigur te rănești de la spini, de la urzici… Prin urmare nu îmi displac mulți  oameni, doar îi plac mai mult pe alții. Îmi plac oamenii care nu lasă buruienile să crească. Îmi plac oamenii care au curajul să meargă înapoi pe drumul acela plin de buruieni, uneori pentru  a înțelege cine sunt, cum sunt, de ce sunt așa. Îmi plac oamenii care nu au nicio sfială să spună ceea ce simt! Îmi plac oamenii care nu mint, dar mai ales îmi plac oamenii care înțeleg că nu poți avea doar stări și sentimente plăcute. Îmi plac oamenii eficienți, dar și cei care sunt alături de tine în cele mai grele și răvășitoare emoții, pe care le simt fără să le spui nimic. Am întâlnit de-a lungul vieții oameni cărora poți să le spui mult și să nu înțeleagă nimic, dar și oameni cărora nu trebuie să le spui nimic și care înțeleg totul. Îmi plac oamenii care caută echilibrul, care stau de vorbă și cu emoțiile bune, și cu alea rele. Care înțeleg că echilibrul este un ideal. Cel mai mult îmi plac oamenii care nu calcă pe alți oameni, care nu încearcă să îți impună viziunea și valorile lor. Îmi plac oamenii care sunt puternici prin forțele proprii, nu prin subminarea forței altor oameni. Îmi plac oamenii care sunt sinceri, mai ales cu ei, care nu scot contextul doar pentru că așa le convine mai mult! Îmi plac oamenii care au eleganța, tactul și inteligența de a aborda frumos orice situație, indiferent de partea cui se află mingea. Îmi plac oamenii, în general. Doar că pe unii îi plac mai mult decât pe alții. Încă ceva: îmi plac oamenii educați! Nu doar de școală.

2 Thoughts to “Oameni și… oameni”

  1. Anonim

    să inteleg că plângeti după Marc Tiberiu?

  2. Anonim

    Stimata D-na Tesinschi Augusta . Citesc de o vreme articolele scrise de domnia voastra ,si le citesc, cu multa placere . Mi-a placut fraza cu oamenii care sunt puternici prin fortele proprii , nu prin subminarea fortei altor oameni. Daca sunteti curajoasa as dori sincer sa stiu ,sau sa citesc ceva despre „a fi curajos ” in viziunea d-voastra . Va multumesc.

Leave a Comment