Nu vindecăm, dar reformăm

O parte din serviciile medicale de bază vor fi scoase din pachetul de bază de la 1 ianuarie. Deocamdată nu se ştie pentru ce servicii vom plăti din buzunar sau prin încheierea unor asigurări private de sănătate. Aprobarea listei medicamentelor compensate a fost amânată din nou, pentru a patra oară, deşi producătorii au trimis deja, pentru aprobare, dosare pentru includerea pe listă a 141 de medicamente şi 26 de indicaţii terapeutice noi. Cele mai multe sunt medicamente care tratează cancerul, diabetul şi hipertensiunea. De mai bine de cinci ani această listă nu a mai fost actualizată, în condiţiile în care bolnavii din alte state europene au acces la tratament inovator imediat după ce acesta este autorizat. Şi nu în ultimul rând, pentru „creşterea veniturilor medicilor şi stoparea exodului medicilor”, va fi introdusă obligativitatea ca fiecare medic să aleagă fie spitalul public, fie pe cel privat. Medicii care vor alege să lucreze cu normă întreagă, de şapte ore pe zi, în spitalele de stat vor putea ca după program să mai acorde consultaţii în aceeaşi unitate, dar în sistem privat. Cei care aleg să lucreze în sistemul privat vor putea lucra doar cu normă redusă în sistemul de stat.
Cam aşa arată, pe scurt, sistemul de sănătate „reformat”. Deci, se pare că vom muri pe capete de boli care în alte ţări sunt tratate cu uşurinţă. Nici pomeneală să scăpăm de cumpărarea de pansamente sau seringi înainte de a ne interna. Ba mai mult, din aprilie, plătim şi taxă la externare. Iar în spital, după ce se primeşte mâncare de cel mult cinci lei pe zi, ne considerăm oarecum norocoşi dacă am scăpat de muştruluiala vreun medic sau a vreunei asistente. Nu puţine sunt situaţiile în care am fost nevoiţi să îndesăm chiar şi ultimii bani în buzunarele albe, căci, da, la asta ne-am „reformat” şi noi, pentru a spera la un tratament, deşi, este unul dintre drepturile noastre fundamentale. Consideraţi cetăţeni europeni, de altfel plătim taxe şi contribuţii în consecinţă, suntem constrânşi să acceptăm tratamente învechite, mai puţin eficiente sau chiar periculoase, fiindcă listele cu medicamente compensate sau gratuite nu au mai fost înnoite de ani buni.
Asemenea condiţii ar presupune luarea unor măsuri cât mai urgente şi realiste pentru remediere. În schimb, deciziile luate de Ministerul Sănătăţii nu fac decât să demonstreze încă o dată faptul că decidenţii trăiesc în propria lume, fără a auzi strigătele de disperare, care se ţin lanţ în jurul lor. Revenind la introducerea obligativităţii ca fiecare medic să aleagă fie spitalul public, fie cel privat, cum anume se vor obţine veniturile suplimentare? Sau va fi tot o apă de ploaie ca şi în cazul coplăţii, care nu ajunge nici pentru detergenţi? Şi cum va opri această măsură exodul medicilor? Va sta cineva cu ochii pe doctori, să vadă pe cine consultă în timpul programului şi pe cine în afara lui?  Se ştie că medicii foarte buni şi dedicaţi, cei care de altfel sunt şi căutaţi de pacienţi, lucrează mult mai mult decât şapte ore, cât este programul în unitatea medicală de stat. Iar ceilalţi, slab pregătiţi, ar sta degeaba peste program, că nu-i va solicita nimeni. Dar ce răspunsuri concrete se pot primi, din moment ce sindicatele au anunţat doar câteva mitinguri şi pichetări destul de anemice abia în a doua jumătate a lunii septembrie. Se pare că o schimbare reală este dorită de prea puţini dintre actorii sistemului de sănătate. Cu excepţia pacienţilor, evident.

Alte articole

One Thought to “Nu vindecăm, dar reformăm”

  1. bm

    La medici ,salariul e pentru cafea, banii storsi de la bolnavi, chiar de la muribunzi ,sunt pentru vile si masini. Nu vor pleca in strainatate, acolo e de lucru,responsabilitate .Aici lucreaza asistentele.Medicii nu pun mana, nu se apopie de bolnav.La ambulatoriu, e o sala goala, nu de tratament. Nu vor protesta mult.Au nevoie de ciubuc. Unde e DNA?

Leave a Comment