Daniel Săuca
Scriu aceste rânduri înainte de votarea moțiunii în Parlament. Pe vremuri, așteptam votul, eram „prins” de subiect. Astăzi, sunt mult mai distant. Cred. Și pentru că problemele țării, zic eu, nu țin doar de celebrul factor politic. Țara asta merită să se schimbe cu totul, în frunte cu cei aleși. Se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu. Nu putem, nu avem cum, devia „cursul istoriei”, oricât ne vom bate cu pumnul în piept, și cu patriotismul ori cu europenismul. Așa că, schimbarea amintită nu va fi neapărat pozitivă. Ce vreau să spun, printre altele, e că ar fi bine să ne ridicăm privirea din pământ și să încercăm să privim lumea, nu doar micile noastre probleme.
Andrei Cornea: „Mulți psihologi și antropologi (de exemplu, Jonathan Haidt) ne repetă în ultimul timp că mintea noastră e făcută nu pentru ca să caute adevărul, ci ca să ne ajute să supraviețuim, indiferent dacă pentru asta falsul este preferabil. Și, fiindcă supraviețuirea individului este de obicei condiționată de susținerea și de coerența grupului căruia îi aparține, falsurile justificative, chiar minciunile colective, precum narațiunile mitice, dacă ajută grupul să devină mai puternic (ceea ce de obicei o fac) sunt preferabile adevărurilor care dezvrăjesc și slăbesc sentimentul de apartenență” (dilema.ro).
Citesc cărți de istorie, articole, ascult emisiuni de profil. Despre ce a fost. Mă întreb, însă, dacă a meritat, dacă nu cumva mi-am pierdut timpul în toți acești ani, încercând să înțeleg ce s-a întâmplat și de ce s-a întâmplat. Vom supraviețui, oricum, nu-i așa?