“Mănânc și plâng. Mănânc!”

Da, îți vine să plângi de-a dreptul, și nu pentru finalul sensibil și frumos al capodoperei “Moartea căprioarei”, ci din motive care au în ele un sâmbure hidos și un potențial distructiv nelimitat pentru sănătatea noastră. Concret, habar nu ai ce să mai mănânci, astfel încât să eviţi, pe cât posibil, să înghiţi porcării. Orice produs sau aliment are în componența sa cel puțin o porcărie, numărul otrăvurilor variind, pe produs, în medie, de la 5 la 20, după caz.  Că producătorii au luat-o razna şi au nimicit toate reţetele preparatelor care cândva ne încântau prin gustul şi nutrienţii din ele, este un lucru deja ştiut şi simţit. Mai trist este că marii comercianţi, şi primii pe care nu îi iertăm sunt reţelele de mari magazine prezente şi în județul nostru, de magazinele alimentare mai mici nici nu mai vorbim, promovează, vând, ne bagă pe gât zilnic tone de mizerii şi aditivi.

Nici nu trebuie să te mai miri dacă într-una din dimineţi, digestia ta cea sănătoasă cândva, ce te trimitea pe tron la oră fixă, dintr-o dată, hopa! Nu mai merge. De ce te doare capul, stomacul, de ce te ustură gâtul, de ce te trezeşti de zece ori pe noapte, de ce analizele îţi ies prost deşi nu fumezi, nu bei şi nu tragi nimic pe nas în afară de Bixtonim. Cum să te îmbolnăvească un cremvurst, când pe el scrie „din piept de pui”?

Așa o fi, dacă există și un piept făcut din piei, oase, cartilaje, fierte până la descompunere, tone de sare şi aditivi, apă, toate evident, “atent selecţionate”! Se umple maţul de plastic şi se prosteşte clientul inclusiv prin reclame ridicole şi de un neadevăr flagrant. De paté-ul de ficat nu mai vorbim, nu cred că vă doriţi vreodată să vedeţi cum şi din ce se fabrică pasta aceea incertă, ambalată în cutii de tablă. Un alt ingredient inedit întâlnit în unele produse, este rumeguşul. Nu contează de unde provine, că e de la vreun picior de fotoliu sau din podul unui spital renovat, întrebarea e aceeaşi: cum dracu să pui în hrana unei fiinţe, rumeguş? Ştiam că pun ăştia în mâncarea pentru căţei şi pisici, aşa ceva, ceea ce oricum, tot crimă este, dar ca să bagi rumeguş în parmezanul ras sau în caşcavalul răzuit pentru pizza este deja suspiciune de genocid.  

Multe alimente conţin tot felul de secreţii uleioase (cum ar fi lanolina adunată din seul de oaie, folosită până acum doar în produsele cosmetice) dioxid de titan, fosfat de calciu, principalii răspunzători pentru cele mai urâte alergii, dermatite de care nu mai scapi toată viaţa, căderea părului sau afecţiuni cardiovasculare şi neurlogice. Dacă totuşi, ai făcut o pasiune pentru rumeguş, asigură-te că bei cel puţin un păhărel de colorant caramel E150, cu mult zahăr şi acid fosforic, adică o băutură tip cola, ca să se poată face aşa-zisa digestie, mă rog, un soi de explozii, crampe şi reacţii chimice pe care tu le alinţi numindu-le proces digestiv.

Ouăle, ajunse în prezent produse de lux prin noile prețuri sunt şi ele pline de antibiotic, hrana găinilor crescute industrial conţine hormoni de creştere, azot, chimicale cât nu ne-ar ajunge spaţiul să le înşirăm. Tristețea cea mare este aceea că noi înșine încurajăm, prin cumpărare, toată această industrie care a ajuns să se confunde cu industria chimică, deși ea se numește industria alimentară. Cumpărăm fără să citim etichetele, fără să ne informăm, fără să știm că există și alternative mai bune, mai sănătoase și de multe ori chiar mai ieftine. Însă uităm să încurajăm ţăranii din pieţe, pe lucrătorii pământului, ăia adevărați și nu samsarii cartofori care fac gălăgie și au gura cea mai mare și care ne fraieresc și pe noi dar mai ales pe cei care lucrează până se cocoșează, aducând produse care nu au nicio legătură cu termenul de “natural”.

Nu trece o zi fără să te uimească câte o veste nouă despre ceea ce bagi în gură, fără să constați că în timp ce guvernanții și instituțiile abilitate bat câmpii încercând să minimalizeze niște adevăruri demonstrate atât de consumatori cât mai ales de analizele de specialitate! E inutil să mai aducem în discuție penibilul pe care ministrul Agriculturii îl poartă a el ca pe un breloc, susținând, într-o prosteală care te lasă mut, că alimentele îmbrâncite pe rafturile Europei de Est sunt aproape aceleași cu cele din Vest.

Adică… prosteală mai pe față ca asta nici că îți este dat să întâlnești, de vreme ce analizele facute de alte țări au concluzii mult mai grave decât cele care reies din comunicatele guvernanților noștri,  și până la urmă gustul nostru, verificarea pe care fiecare dintre noi a făcut-o fie și doar în privința unui singur produs, toate demonstrează contrariul!

 

Leave a Comment