Mai-mult-decât-haosul

Daniel Săuca
Sunt mai multe definiţii ale entropiei, „de bine” şi „de rău”. 1. Mărime de stare termică a sistemelor fizice, care creşte în cursul unei transformări reversibile. 2. Mărime fundamentală în teoria informaţiei, care indică cantitatea de informaţie raportată la un element al mesajului transmis. 3. P.gener. Măsură care indică gradul de organizare al unui sistem. 4. Cantitatea de informaţie raportată la un element al mesajului transmis. 5. Stare prin care toate simbolurile unei secvenţe comunicate au o probabilitate egală de a fi transmise potrivit teoriei informaţiei. 6. Entropie estetică = stare de dezordine, de repartizare întâmplătoare a elementelor din care ia naştere opera de artă prin intervenţia creatoare a artistului. (Gen. -iei. / < fr. entropie, gr. Entropia). Să admitem, de dragul demonstraţiei şi al accesibilităţii la un text jurnalistic, că entropie poate însemna şi un soi de „dezordine generalizată ordonată”. Care poate da pe dinafară. De prea mulţi ani trăiesc „sentimentul” că România (şi Sălajul, bineînţeles) este spaţiul „dezordinii generalizate”, al unei dezorganizări groaznice, fără nicio noimă. Şi mulţi se simt bine în această dezordine. De fapt, şi caută cu orice preţ, aproape, ca această stare de confuzie, de lipsă aproape totală de predictibilitate, de imposibilitate de a aplica legi şi principii să se manifeste cât mai mult. Dezordine legislativă. Dezordine instituţională. Dezordine financiar – bancară. Dezordine administrativă. Cu alte mii de explicaţii, că, de fapt, există reguli clare, dar… Nu găsesc o premisă logică a funcţionării societăţii româneşti, în general. Sau mai multe premise logice, în virtutea cărora să poată rezulta concluzii logice. Poate că societăţile mileniului III, fie ele şi în tranziţie eternă, nu mai pot fi explicate prin „scheme logice” simple/simpliste. Mai ales în era în care mass-media au ajuns să ne manipuleze în aşa hal încât pur şi simplu suntem „teleportaţi” în realităţi „paralele”, nemaiputând vedea şi crede realitatea „vizibilă” de lângă noi. România a ajuns o societate fără noimă, fără sens, şi în care nu ştiu dacă ne mai putem salva doar prin libertăţile individuale. Se spune că acesta este „rodul” tranziţiei spre „societatea capitalistă”, dar şi a mişcărilor globalizante, haotice „din fire”. Să nu o mai lungesc „filosofic”: o societate fără logică, care va să zică nu există! 28 august 2008 P.S.: Nu am ce să adaug acestui text vechi, apărut la rubrica de față. Poate doar că mai-mult-decât-haosul s-a lățit...

Alte articole

Leave a Comment